Întrebare
Ce este o jertfă arsă?
Răspuns
Arderea-de-tot este una dintre cele mai vechi și mai comune jertfe din istorie. Este foarte posibil ca jertfa lui Abel din Geneza 4:4 să fi fost o jertfă arsă, deși primul exemplu înregistrat este în Geneza 8:20, când Noe oferă jertfe arse după potop. Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam să îl ofere pe fiul său, Isaac, ca ardere-de-tot în Geneza 22, iar apoi i-a oferit un berbec ca înlocuitor. După ce a suferit nouă din cele zece plăgi, Faraon a decis să lase poporul să plece din robia din Egipt, însă refuzul său de a permite israeliților să își ia animalele cu ei pentru a oferi arderi-de-tot a dus la ultima plagă care a dus la eliberarea israeliților (Exodul 10:24-29).
Cuvântul ebraic pentru "jertfă arsă" înseamnă de fapt "a urca", literalmente "a se ridica în fum". Fumul de la jertfă urca spre Dumnezeu, "un miros plăcut Domnului" (Leviticul 1:9). Din punct de vedere tehnic, orice ofrandă arsă pe un altar era o jertfă arsă, dar, în termeni mai specifici, o jertfă arsă era distrugerea completă a animalului (cu excepția pieii) într-un efort de a reînnoi relația dintre Dumnezeul Sfânt și omul păcătos. Odată cu dezvoltarea legii, Dumnezeu le-a dat israeliților instrucțiuni specifice cu privire la tipurile de jertfe arse și la ceea ce simbolizau acestea.
Leviticul 1 și 6:8-13 descriu jertfa tradițională arsă. Israeliții aduceau un taur, o oaie sau o capră, un mascul fără defecte, și îl omorau la intrarea în cort. Sângele animalului era scurs, iar preotul stropea cu sânge în jurul altarului. Animalul era jupuit și tăiat în bucăți, intestinele și picioarele spălate, iar preotul ardea bucățile deasupra altarului toată noaptea. Preotul primea pielea ca plată pentru slujba lui. O turturică sau un porumbel puteau fi, de asemenea, sacrificate, deși acestea nu erau jupuite.
O persoană putea aduce o jertfă arsă în orice moment. Era o jertfă de ispășire generală - o recunoaștere a naturii păcătoase și o cerere de reînnoire a relației cu Dumnezeu. Dumnezeu a stabilit, de asemenea, momente în care preoții să aducă o jertfă arsă pentru beneficiul israeliților în ansamblu, deși animalele necesare pentru fiecare sacrificiu variau:
În fiecare dimineață și seară (Exodul 29:38-42; Numeri 28:2)
În fiecare Sabat (Numeri 28:9-10)
La începutul fiecărei luni (Numeri 28:11)
La Paște (Numeri 28:19)
Cu jertfa de grâu nou/primile roade la Sărbătoarea Săptămânilor (Numeri 28:27)
La Sărbătoarea Trâmbițelor/Rosh Hashanah (Numeri 29:1)
La luna nouă (Numeri 29:6)
Împlinirea finală a jertfei arse este în sacrificiul lui Isus pe cruce. Viața Sa fizică a fost consumată complet, El S-a înălțat la Dumnezeu, iar acoperământul Său (adică haina Sa) a fost distribuit celor care au oficiat jertfa Sa (Matei 27:35). Dar, cel mai important, sacrificiul Său, o dată pentru totdeauna, a ispășit păcatele noastre și a restaurat relația noastră cu Dumnezeu.
English
Ce este o jertfă arsă?
