Întrebare
Ce este întunericul de afară în Matei 22:13?
Răspuns
În Parabola ospățului de nuntă, Isus vorbește despre un fel de "spărgător de nuntă": un bărbat aflat în sala de nunți a fost descoperit că a intrat la ospăț fără autorizație. Isus spune că regele, stăpânul ospățului, a dat o poruncă cumplită cu privire la intrus: "Legați-i mâinile și picioarele și aruncați-l în întunericul de afară."
În parabolă, Isus folosește termenul "întunericul de afară" pentru a descrie o stare de mare tristețe, pierdere și suferință. Aceasta contrastează puternic cu sărbătoarea luminoasă și veselă la care au participat cei care au acceptat invitația regelui. Interpretând ospățul de nuntă ca fiind raiul, "întunericul de afară" trebuie să fie locul pedepsei veșnice. Majoritatea cercetătorilor Bibliei sunt de acord că expresia "întunericul de afară" se referă la iad sau, mai corect, la iazul de foc (Matei 8:12; 13:42; 13:50; și 25:30,41).
Întunericul exterior din parabola lui Isus este numit "negura întunericului" în Iuda 1:13. Din nou, un loc al judecății este sensul evident, deoarece este rezervat pentru "oamenii fără Dumnezeu" (versetul 4).
Poate că locul de judecată este descris ca fiind "întunecat" din cauza absenței prezenței încurajatoare a lui Dumnezeu. "Îți ascunzi Tu fața, ele tremură." (Psalmul 104:29) Dumnezeu este numit "lumină" în 1 Ioan 1:5, iar dacă El Își retrage binecuvântarea, rămâne doar întunericul. În întreaga Scriptură, lumina simbolizează puritatea, sfințenia și gloria lui Dumnezeu. Întunericul este folosit ca simbol al depravării morale (Psalmul 82:5; Proverbele 2:13; Romani 3:12). De asemenea, întunericul se poate referi la necaz și suferință (Iov 5:12; Proverbele 20:20; Isaia 9:2) și la moarte și neant (1 Samuel 2:9; Eclesiastul 11:8; Iov 3:4-6).
Întunericul exterior al judecății este însoțit de "plâns și scrâșnire de dinți". "Plânsul" descrie o durere interioară a inimii, a minții și a sufletului. Cuvântul din original denotă o plângere sau o lamentație prin lovirea pieptului într-o expresie de durere imensă. "Scrâșnitul dinților" descrie o durere exterioară a corpului. Luate împreună, plânsul și scrâșnitul dinților spun că iadul este un loc de agonie spirituală de nedescris și de durere fizică fără sfârșit (a se vedea Luca 16:23-28). Întunericul de afară este un loc al angoasei, al durerii sufletești, al durerii și al suferinței de nedescris. Astfel va fi soarta tuturor celor care Îl resping pe Hristos (Ioan 3:18, 36).
Hristos este Lumina lumii (Ioan 8:12). Atunci când cineva respinge Lumina, el va fi aruncat în întunericul veșnic. La fel ca omul din parabolă, cel care Îl respinge pe Hristos își va pierde șansa la bucurie, binecuvântare și părtășie și nu va rămâne decât cu întuneric și regret veșnic.
English
Ce este întunericul de afară în Matei 22:13?
