Întrebare
Cum abordează creaționismul pământului tânăr dovezile din registrul fosilifer care indică existența a milioane de ani?
Răspuns
„Registrul fosilifer” este termenul folosit de paleontologi pentru a desemna numărul total de fosile descoperite, precum și informațiile obținute din acestea. Adesea se comite o eroare oarecum nedreaptă și nefondată atunci când se face legătura între registrul fosilifer și chestiuni precum vârsta Pământului sau evoluția. Majoritatea paleontologilor aderă la o versiune ateistă a teoriei evoluției. Ca atare, ei interpretează registrul fosilifer prin prisma acelei viziuni asupra lumii, analizează interpretarea și constată că aceasta confirmă teoria. Acest raționament este mai mult decât circular. Aceeași abordare este folosită și pentru a sugera că orice dovadă a unei vârste mai vechi a Pământului dovedește totodată evoluția, ceea ce nu este adevărat. Cele două chestiuni sunt separate, atât din punct de vedere științific, cât și biblic.
Întrebarea este, așadar, cum interpretează creaționiștii dovezile fosilifere? Este imposibil ca Biblia să contrazică știința adevărată, întrucât Dumnezeu este Autorul întregului adevăr și al întregii cunoașteri. Scriptura poate fi interpretată greșit, dar nu va fi niciodată greșită. Când știința, care este supusă erorii, nu corespunde cu teologia, care este, de asemenea, supusă erorii, nu putem da vina pe Biblie. Ipotezele științifice pot fi greșite, sau interpretările biblice pot fi greșite, sau ambele — dar Scriptura nu este niciodată greșită. O altă tendință nefericită în ateismul modern este aceea de a compara știința cu o singură interpretare a Bibliei, pentru a declara apoi că știința a „dovedit” că Biblia este incorectă. Acest lucru este, desigur, ilogic. Cel mult, tot ceea ce ar putea fi infirmat este acea interpretare particulară a Scripturii.
Cuvântul scris al lui Dumnezeu este autoritatea supremă în toate chestiunile pe care le abordează. Totuși, Biblia nu este întotdeauna specifică în toate punctele. Vârsta exactă a Pământului și detaliile minuțioase ale modului în care a creat Dumnezeu se numără printre acele chestiuni lăsate vagi în Scriptură.
Acestea fiind spuse, cei care susțin creaționismul pământului tânăr consideră că există motive să se pună la îndoială opiniile predominante privind registrul fosilifer. Domeniile paleontologiei și ale fosilologiei sunt extrem de predispuse la erori. În secolul trecut, am asistat la nenumărate exemple de descoperiri „revoluționare” care, în cele din urmă, s-au dovedit a fi înșelătoare.
Un exemplu celebru este cel al celacantului. Declarat dispărut de aproximativ 70 de milioane de ani, acest pește era considerat de oamenii de știință ca fiind printre primii care au ieșit din ocean, pe drumul său de a deveni strămoșul omului modern. A existat o mare agitație și surprindere în comunitatea științifică atunci când, în 1938, un pescar a prins un celacant viu în largul insulei Madagascar. Mulți evoluționiști credeau că motivul pentru care acest pește a dispărut din registrul fosilelor este că evoluase în tetrapode terestre.
Motivul pentru care acest lucru este important este că multe fosile au fost datate ca având o vechime de aproximativ 70 de milioane de ani, în principal deoarece rămășițele lor au fost găsite în același strat cu rămășițele unui celacant. Și totuși, există astăzi celacanti vii care arată exact ca acele fosile — așa că, după cum se dovedește, utilizarea fosilelor de celacant pentru datarea altor fosile nu este chiar atât de precisă.
Fosilele reprezintă moartea, iar registrul fosilifer este un catalog al morții. Din punct de vedere teologic, știm că păcatul și moartea au apărut ca urmare a neascultării lui Adam: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea...” (Romani 5:12) Acum, există o anumită dezbatere cu privire la faptul dacă „moartea” menționată în Romani 5 include moartea plantelor și a animalelor sau se limitează la moartea umană. În contrast, creaționiștii care susțin un Pământ tânăr susțin că vastul registru fosilifer este compatibil cu potopul global, pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a aduce judecata asupra pământului. Potopul a fost o revoluție geologică violentă, cu o putere distructivă enormă, care nu numai că a distrus toate formele de viață terestre care respirau aer (Geneza 7:21-23), ci a și schimbat peisajul global.
Din perspectiva creaționiștilor care susțin o vârstă tânără a Pământului, liniile genealogice prezentate în Geneza 5 și 11 arată că Pământul are o vârstă de aproximativ 6.000 de ani. În consecință, creaționismul pământului tânăr interpretează dovezile în sensul că vastul și abundentul registru fosilifer de care dispunem astăzi s-a format în ultimii 6.000 de ani. Într-adevăr, fiecare fosilă descoperită vreodată trebuie să fi început procesul de fosilizare după ce păcatul lui Adam a introdus moartea și descompunerea în lumea noastră. Mulți oameni de știință, inclusiv unii care susțin că Biblia este inspirată și infailibilă, nu vor fi de acord cu acest lucru. Diferența esențială constă în ipotezele diferite pe care le adoptăm pe parcursul procesului de interpretare.
English
Cum abordează creaționismul pământului tânăr dovezile din registrul fosilifer care indică existența a milioane de ani?
