Întrebare
Cum ar trebui creștinii să privească îngrijirea de afirmare a genului?
Răspuns
Isus Hristos le-a poruncit urmașilor Lui să-i iubească pe ceilalți oameni, o instrucțiune care se extinde și asupra celor care se identifică drept transgenderi (Matei 22:39). A asculta de această poruncă înseamnă a avea grijă de oameni așa cum a făcut El, ceea ce include dorința ca ei să fie eliberați de robia păcatului (Ioan 8:36; Galateni 5:1). Deoarece procedurile de îngrijire pentru afirmarea genului amplifică păcatul transgenderismului și intensifică confuzia celor care îl urmăresc, creștinii ar trebui să se opună acestor practici (Deuteronomul 22:5; cf. 1 Corinteni 11:11-16). În același timp și cu același zel, creștinii ar trebui să-i iubească pe cei care își exprimă incertitudinea cu privire la sexul lor biologic, urmărind să promoveze sfințenia și bunăstarea fizică în viața lor, după modelul lui Hristos.
Termenul „îngrijirea de afirmare a genului” se referă la diverse tratamente menite să schimbe caracteristicile fizice ale unei persoane, inclusiv sexul biologic, pentru a se potrivi cu identitatea de gen percepută. Tratamentele pot include intervenții medicale, cum ar fi îndepărtarea chirurgicală a organelor reproductive și adăugarea de caracteristici anatomice protetice. În plus, intervențiile implică adesea administrarea de medicamente prescrise, pentru a suprima testosteronul și a crește estrogenul la bărbații biologici și pentru a crește testosteronul și a suprima estrogenul la femeile biologice. Abordările terapeutice cuprinzătoare pot include, de asemenea, terapie socială, psihologică și comportamentală.
O viziune creștină asupra procedurilor de îngrijire pentru afirmarea genului începe cu negarea celor două premise conținute în termenul însuși. În primul rând, creștinii trebuie să respingă ideea de „afirmare” a identității de gen subiective a unei persoane. Biblia ne învață că Dumnezeu a creat două genuri, masculin și feminin, și că fiecare individ se naște ca unul sau celălalt (Geneza 1:27). De asemenea, ea spune că estomparea genurilor, chiar dacă este doar la exteriorul corpului, este o abatere semnificativă: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, și bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeiești; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.” (Deuteronomul 22:5) Transgenderismul este păcat pentru că eclipsează onoarea pe care Dumnezeu a conferit-o ființelor umane ca purtătoare ale chipului Său atunci când le-a atribuit un gen biologic (Geneza 1:26-28; Psalmul 8:5; Evrei 2:7). Astfel, genul este un atribut fix care nu poate fi transformat intrinsec și nu ar trebui să fie deghizat în exterior.
În al doilea rând, descrierea „îngrijirii” de afirmare a genului este o eroare. Acceptarea nemulțumirii sau a iluziei unei persoane cu privire la biologia sa nu este iubire, deoarece este dăunătoare pentru sănătatea sa. Din punct de vedere fizic, luarea de măsuri extreme pentru a aborda sentimentele subiective, cum ar fi îndepărtarea chirurgicală a organelor sau administrarea de medicamente care manipulează hormonii, expune inutil corpul unei persoane la risc. Din punct de vedere emoțional, studii reputate arată că persoanele transgender dezvoltă idei suicidare sporite după operații de modificare a corpului (vezi www.heritage.org/gender/commentary/sex-reassignment-doesnt-work-here-the-evidence, accesat la 6/10/24). Prin urmare, tolerarea dezorientării de gen a unei persoane nu este iubire, deoarece acceptă confuzia mentală și emoțională și întârzie bunăstarea fizică.
În povestea femeii adulterine, Isus a arătat cum harul și adevărul pot aborda în mod eficient păcatul sexual (cf. Ioan 1:14). Când fariseii au adus-o pe femeia vinovată înaintea lui Isus, ei au subliniat că Legea prevedea ca ea să fie lapidată ca pedeapsă. După ce Isus a răspuns: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea” (Ioan 8:7), fariseii s-au îndepărtat, recunoscându-și propria păcătoșenie. Apoi Isus i-a spus femeii: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.” (Ioan 8:11) Isus a arătat har, salvând femeia de la lapidare, dar totodată susținând adevărul, mustrând-o pentru păcatul ei. Creștinii pot imita în mod înțelept această abordare, opunându-se îngrijirii care afirmă identitatea de gen, dar arătând totodată compasiune față de cei care o susțin și o urmăresc.
În opoziție față de îngrijirea de afirmare a genului, creștinii trebuie să se pregătească pentru un val de acuzații false. De exemplu, unii susținători ai îngrijirii de afirmare a genului susțin că creștinii resping tratamentele „necesare din punct de vedere medical”. O altă tactică folosită de unii susținători este legarea îngrijirii de afirmare a genului de alte probleme sociale, cum ar fi drepturile femeilor, egalitatea rasială și democrația constituțională, sugerând că cei care se opun îngrijirii de afirmare a genului sunt, de asemenea, împotriva acestor valori. În ciuda minciunilor care pot circula cu privire la ei, creștinii ar trebui să se opună îngrijirii de afirmare a genului, deoarece astfel de tratamente încalcă standardele morale ale lui Dumnezeu și prelungesc suferința persoanelor care își pun la îndoială identitatea de gen.
English
Cum ar trebui creștinii să privească îngrijirea de afirmare a genului?
