Întrebare
Ce spune Biblia despre cultura drepturilor?
Răspuns
Cultura drepturilor ne învață că merităm să ni se ofere anumite lucruri și că ar trebui să avem privilegii speciale. Cei implicați în cultura drepturilor cred cu tărie că întreaga lume se învârte în jurul drepturilor, a nevoilor și a dorințelor lor percepute. Sloganurile acestei culturi sunt „cum vreau eu”, „drepturile mele” și „merit”. În societatea americană, anumite drepturi sunt recunoscute ca fiind date de Dumnezeu și inalienabile. Dar cultura drepturilor merge mai departe, presupunând drepturi care nu sunt nici acordate de Dumnezeu, nici garantate constituțional.
Adesea, cultura drepturilor este asociată cu generația tânără și se manifestă prin cereri de a obține ceva fără a da nimic în schimb – educație, îngrijire medicală, salarii, avansări etc. Dar cei care au sentimentul că au dreptul la ceva – că lumea le „datorează” ceva – pot fi și mai în vârstă. Mulți oameni de vârstă mijlocie și în vârstă se simt îndreptățiți la o viață confortabilă, fără durere, fără dificultăți de orice fel. Tuturor le place ideea de a fi răsfățați. Când începem să cerem avantaje și confort ca pe un „drept” sau când încercăm să ocolim principiul câștigării privilegiilor, cedăm culturii drepturilor.
Unii oameni din Biblie aveau un sentiment de îndreptățire. Mulți evrei din vremea lui Isus aveau ideea că aveau dreptul la binecuvântările lui Dumnezeu în virtutea faptului că erau evrei – o mentalitate pe care Ioan Botezătorul a contracarat-o (Matei 3:9). Fariseii credeau că meritau locuri de onoare în public la mese și în sinagogi (vezi Matei 23:6; Luca 20:46). Ei tânjeau după atenție și titluri onorifice, cum ar fi „rabin” (Matei 23:7; Marcu 12:38). Le plăcea să fie lăudați de oameni pentru faptele lor bune și pentru respectarea strictă a Legii (Matei 23:5; Luca 18:11; Ioan 12:43). Sacrificiul de sine și renunțarea la sine nu făceau parte din natura fariseilor. Chiar și când posteau, se asigurau că ceilalți știau acest lucru, pentru a fi lăudați pentru actul lor de reverență (Matei 6:16). Așadar, cultura drepturilor nu este ceva nou.
Desigur, Biblia nu se referă la cultura drepturilor sub acest nume, dar se opune în mod clar ideii unei astfel de culturi. În loc să concentreze atenția oamenilor asupra „drepturilor” lor sau să-i încurajeze să ceară ceva fără să dea nimic în schimb, Biblia ne învață valoarea muncii asidue și principiul secerișului și al semănatului (Proverbele 1:31; 10:4; 2 Tesaloniceni 3:10). În plus, Scriptura ne învață un stil de viață sacrificial de urmare a lui Hristos: „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: «Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.»” (Matei 16:24) În loc de egocentrism și privilegii, Biblia ne învață iubirea față de Dumnezeu și față de semeni (Marcu 12:30-31). Creștinii nu au „dreptul” la multe în această lume; ei au murit față de sine și au fost răstigniți împreună cu Hristos, ceea ce înseamnă că nu mai trăim pentru noi înșine (Galateni 2:20). În loc să trăim concentrați pe noi înșine, suntem chemați să trăim concentrați pe Isus. „El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.” (2 Corinteni 5:15)
Isus este modelul nostru în a nu ceda sentimentului de a avea dreptul la ceva: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.” (Filipeni 2:6-8) În contrast puternic cu cultura drepturilor de astăzi, Isus a renunțat la drepturile și privilegiile Sale divine – și la propria Sa viață –, pentru ca noi să putem avea viața veșnică (vezi Ioan 3:16 și Romani 5:8).
Creștinii evită cultura drepturilor, preferând să-L cinstească pe Dumnezeu și să „[muncească] din greu, lucrând cu [propriile mâini]” (1 Corinteni 4:12, NTR). Evităm egoismul și refuzăm să urmăm plăcerile păcătoase. Înțelegem că, în noi înșine, tot ceea ce avem cu adevărat „dreptul” să primim este un bilet dus către iad, fără nicio ofertă de har (vezi Romani 3:23; 6:23). Spre lauda veșnică a lui Dumnezeu, am fost răscumpărați „nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur ... ci cu sângele scump al lui Hristos” (1 Petru 1:18-19). Ni s-a dat „o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, și care nu se poate veșteji” (versetul 4), nu pentru că avem dreptul la ea, ci pentru că Dumnezeu este milostiv și plin de har.
English
Ce spune Biblia despre cultura drepturilor?
