Întrebare
Inclusivism vs. exclusivism: ce spune Biblia?
Răspuns
Este credința personală în Isus singura cale către cer (exclusivism) sau moartea lui Isus a oferit mântuirea și pentru cei care nu cred (inclusivism)? Această întrebare este adesea pusă de necreștini atunci când sunt confruntați pentru prima dată cu afirmațiile creștinismului biblic. Mulți sceptici susțin că este nerezonabil ca Dumnezeu să ceară supunere față de Isus Hristos pentru a primi iertarea păcatelor cuiva. În ultimele câteva decenii, mulți creștini au început să opteze pentru un răspuns diferit de cel dat în mod tradițional de majoritatea credincioșilor creștini. Tendința este spre "inclusivism".
Inclusivismul este punctul de vedere conform căruia oamenii își însușesc de fapt darul lui Dumnezeu al mântuirii doar pe baza lucrării ispășitoare a lui Isus Hristos, dar că păcătosul nu trebuie să creadă explicit în Evanghelie pentru a primi de fapt această mântuire. Inclusivismul ne învață că creștinismul este singura religie adevărată (inclusiv credința că Hristos este singurul Mântuitor al oamenilor), dar că această mântuire ar putea fi disponibilă prin alte mijloace decât credința explicită în Hristos. Inclusivistul crede că adepții altor religii și chiar ateii pot fi mântuiți prin răspunsul la revelația lui Dumnezeu în creație sau prin elementele de adevăr conținute în religia lor necreștină.
Inclusiviștii vor sublinia rapid că orice persoană care este salvată este salvată în cele din urmă de Isus Hristos, dar păcătosul nu trebuie să creadă că Hristos este Mântuitorul pentru a primi această salvare. Inclusiviștii se vor referi uneori la astfel de persoane drept "creștini anonimi". Inclusiviștii fac referire la mai multe texte biblice în încercarea de a-și susține punctul de vedere; cu toate acestea, argumentul lor principal este mai mult filozofic decât exegetic (derivat direct din Scriptură). Problema destinului final al celor neevanghelizați este adesea ridicată de inclusiviști, împreună cu probleme legate de mântuirea copiilor, a persoanelor cu handicap mintal și a altor persoane care sunt împiedicate să facă o alegere rațională pentru sau împotriva lui Hristos.
"Exclusivismul" sau "restrictivismul" este punctul de vedere tradițional al creștinilor evanghelici cu privire la mântuirea necreștinilor. Acesta este punctul de vedere conform căruia un păcătos poate fi salvat doar printr-o credință conștientă și explicită în Evanghelia lui Isus Hristos. Exclusiviștii susțin că un răspuns pozitiv la revelația generală este pur și simplu insuficient pentru a asigura mântuirea dintr-o perspectivă biblică. Exclusiviștii fac apel la mai multe versete pentru a-și susține punctul de vedere, inclusiv Ioan 14:6; Ioan 3:16-18; și Romani 10:13-15.
Se pare că o lectură directă a acestor texte arată că Scriptura inspirată ne învață în mod clar exclusivismul creștin (că cineva trebuie să își pună credința în Hristos pentru a fi mântuit). Este important să subliniem că pot exista excepții de la acest principiu (cum ar fi moartea sugarilor sau a copiilor de vârstă foarte fragedă care nu s-au dezvoltat încă suficient pentru a-și înțelege păcatul și pentru a face o alegere rațională de a se încrede în Hristos). 2 Samuel 12:23 afirmă că pruncul regelui David a mers în cer după moarte. Isaia 7:15-16 face, de asemenea, aluzie la o vârstă a responsabilității morale: "El va mânca smântână și miere până va ști să lepede răul și să aleagă binele. Dar înainte ca să știe copilul să lepede răul și să aleagă binele, țara, de ai cărei doi împărați te temi tu, va fi pustiită."
Aceste excepții nu ar submina în niciun fel poziția exclusivismului creștin. Mai degrabă, ele arată mila infinită a lui Dumnezeu de a oferi mântuirea celor care altfel nu ar putea-o obține. Poziția noastră este că credința explicită în Hristos este necesară pentru toți păcătoșii care sunt capabili să se încreadă efectiv în Hristos și să creadă Evanghelia. Exclusiviștii creștini cred că textele biblice folosite pentru a susține inclusivismul sunt departe de a fi convingătoare și că textele folosite de exclusiviști sunt, de fapt, clare. Este greu de văzut cum scriitorii inspirați ar fi putut fi mai clari cu privire la faptul că credința explicită în Hristos este necesară pentru mântuire (pentru cei care sunt capabili de ea). De asemenea, este important să subliniem faptul că exclusivistul creștin nu crede neapărat că persoana neevanghelizată va fi condamnată pentru că nu crede într-un Isus despre care nu a auzit niciodată. Mai degrabă, o astfel de persoană va fi judecată pentru eșecul său de a răspunde la mesajul revelației generale și pentru că a păcătuit împotriva Legii morale a lui Dumnezeu care a fost scrisă pe inimă.
În cele din urmă, putem fi siguri că Dumnezeu nu va judeca pe nimeni pe nedrept. Cei neevanghelizați vor fi judecați doar pe baza păcatelor pe care le-au comis în mod deliberat. Exclusivismul creștin cu siguranță ar trebui să-i ofere Bisericii o motivație mai mult decât suficientă pentru a evangheliza fiecare persoană de pe pământ, deoarece, literalmente, destinul etern al oamenilor atârnă în balanță. Dumnezeu pur și simplu nu ne-a informat cu privire la niciun plan de rezervă pe care l-ar putea avea pentru cei care nu aud Evanghelia în această viață. Trebuie să presupunem că nu există niciunul.
English
Inclusivism vs. exclusivism: ce spune Biblia?
