Întrebare
Ce este împărtășirea?
Răspuns
Cuvântul împărtăși înseamnă "a da, a transmite sau a acorda". Prin urmare, împărtășirea este actul de a da sau de a acorda ceva. În Biblie, darurile spirituale sunt împărtășite (Romani 1:11); înțelepciunea este împărtășită (Proverbele 29:15); mesajul Evangheliei este împărtășit (1 Tesaloniceni 2:8); și bunurile materiale sunt împărtășite (Efeseni 4:28; 1 Timotei 6:18). Unele traduceri folosesc cuvântul transmitere ca înlocuitor pentru împărtășire. Biblia nu vorbește niciodată despre transmiterea neprihănirii.
Majoritatea evanghelicilor vorbesc despre neprihănire ca fiind imputată, mai degrabă decât transmisă. A imputa înseamnă a credita ceva în contul altuia. Imputarea neprihănirii ne este arătată în mod clar în pasaje precum Romani 4:3, care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire." (cf. Galateni 3:6; Romani 4:22) "Creditarea" sau "socoteala" pe care a primit-o Avraam a fost o imputație. Imputarea este astfel legată de actul de justificare. În momentul în care o persoană este născută din nou, neprihănirea lui Hristos este atribuită în contul acelui păcătos. Doctrina dublei imputații spune că, în același timp, păcatul păcătosului este imputat în contul lui Hristos.
Romano-catolicii vorbesc despre neprihănirea insuflată, care nu trebuie confundată cu transmiterea sau imputarea. Neprihănirea infuzată, în teologia catolică, este cea care ajunge treptat la credincios prin ascultare, spovedanie, penitență și celelalte sacramente. Nu există nicio bază biblică pentru ideea de neprihănire infuzată, care contrazice învățătura scripturală conform căreia justificarea vine doar prin credință, nu prin canalul faptelor (Romani 3:28).
Neprihănirea transmisă este un termen folosit mai ales în cercurile wesleyene și metodiste pentru a explica sfințirea. Transmiterea este văzută ca fiind separată de imputare, deși cele două funcționează împreună. Conform teologiei lui Wesley, suntem îndreptățiți atunci când neprihănirea lui Hristos ne este imputată; după aceea, începem să fim sfințiți atunci când neprihănirea lui Dumnezeu ne este transmisă prin lucrarea Duhului Sfânt în inima noastră, dându-ne puterea de a trăi într-un mod sfânt. Potrivit unora din tradiția wesleyană, această neprihănire transmisă poate duce la o perfecțiune fără păcat.
Un posibil sprijin biblic pentru ideea de neprihănire transmisă provine din 2 Corinteni 3:18: "Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului", și 2 Petru 1:4, care vorbește despre modul în care să fim "părtași firii dumnezeiești". Ideea este că neprihănirea imputată ne schimbă poziția în fața lui Dumnezeu, iar neprihănirea transmisă ne schimbă natura chiar și atunci când trăim în fire. Noua natură care luptă împotriva firii (Romani 7:14-25) este rezultatul neprihănirii transmise, acordată nouă de Dumnezeu.
În analiza finală, Biblia ne învață în mod clar neprihănirea imputată, dar doctrina neprihănirii transmise nu este la fel de clară. În momentul mântuirii, credincioșii în Isus Hristos primesc o nouă natură - care iubește neprihănirea și produce fapte bune - dar a spune că primesc neprihănirea în sine este o exagerare.
English
Ce este împărtășirea?
