Întrebare
De ce au existat momente în Vechiul Testament în care Dumnezeu i-a iertat pe oamenii care nu au adus o jertfă?
Răspuns
Iertarea păcatelor este o temă biblică dominantă, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. Atunci când Dumnezeu iartă păcatul unei persoane, El iartă sau scuză acea persoană, eliberând-o de vina și consecințele (sau pedeapsa) pe care le merită acea fărădelege. Unul dintre termenii ebraici primari traduși prin "a ierta" este nasaʾ, care înseamnă "a purta, a ridica sau a duce departe". Acest cuvânt este asociat în special cu iertarea păcatului, spre deosebire de iertarea unei datorii. A ierta păcatul înseamnă a ridica și a duce departe greșelile, ofensele și neajunsurile altuia.
Numai Dumnezeu poate ierta păcatul (Marcu 2:7; Luca 5:21). Atunci când iartă, El îl scutește pe păcătos de judecată și îl eliberează de pedeapsa divină pentru păcat, care este moartea (Romani 5:12; 6:23; 1 Corinteni 15:56; Iacov 1:15).
În Vechiul Testament, chiar înainte de stabilirea sistemului de jertfe pentru iertarea păcatelor (Leviticul 4:20, 26, 28, 31; 5:10, 13, 16, 18; 6:7; 19:22), Dumnezeu a fost arătat ca un Dumnezeu care iartă păcatele (Exodul 32:32; 34:6-9). Prin natura Sa, Dumnezeu este iertător (Neemia 9:17; Daniel 9:9), dar este și drept. El nu lasă păcatul nepedepsit (Exodul 34:7).
Biblia arată clar că pocăința este necesară pentru ca Dumnezeu să ierte păcatele. Pocăința era necesară în Vechiul Testament, la fel cum este și în Noul Testament. Mai multe exemple scripturale arată că Dumnezeu refuză iertarea față de cei care nu se pocăiesc cu adevărat (Deuteronomul 29:20; Numeri 15:30-36; 1 Samuel 15:27-35; Isaia 2:9; Osea 1:6). Cu toate acestea, atunci când oamenii se pocăiau de păcatele lor și se întorceau la Domnul, El le acorda iertare (Osea 14:2; Isaia 33:24; Ieremia 33:8; Psalmul 65:3; Psalmul 78:38). Psalmistul a declarat: "Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!» Și Tu ai iertat vina păcatului meu." (Psalmul 32:5)
Dumnezeu oferă iertarea veșnică pentru păcate credincioșilor pocăiți, pe baza jertfei de ispășire, o dată pentru totdeauna, a lui Isus Hristos pe cruce (Evrei 10:11-12; cf. Leviticul 16:1-34; 17:11). Hristos Și-a vărsat sângele pentru a confirma "legământul dintre Dumnezeu și poporul Său. Este turnat ca o jertfă pentru iertarea păcatelor multora" (Matei 26:28, traducere directă din Biblia în limba engleză, versiunea NLT). Moartea lui Isus a plătit întregul preț de jertfă pentru a ridica și a îndepărta păcatele trecute ale credincioșilor Vechiului Testament și păcatele viitoare ale credincioșilor Noului Testament (Psalmul 130:8; Matei 20:28; Efeseni 1:7).
Geneza 15:6 spune: "Avram a crezut pe Domnul, și Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire." (Geneza 15:6) Avraam a fost făcut neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin credință (vezi și Romani 4:3-8). Credincioșii din vechime priveau înainte prin credință la venirea lui Mesia, la fel cum credincioșii de astăzi privesc înapoi prin credință la venirea Sa. Păcatele tuturor oamenilor care se pocăiesc și își pun credința în Mesia, Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii, nu mai sunt ținute împotriva lor datorită morții ispășitoare a lui Isus Hristos.
Sistemul de jertfe al Vechiului Legământ nu a fost niciodată eficient în iertarea sau înlăturarea păcatului (a se vedea Evrei 10:1-10). A arătat însă gravitatea păcatului și nevoia unui substitut care să înlăture păcatul (Leviticul 16:7-10, 20-22, 26; Isaia 53:4). Cel mai important, arăta spre ziua în care Isus Hristos Își va vărsa sângele pe cruce pentru a purta păcatele lumii (Ioan 1:29; 2 Corinteni 5:21).
Nu este necesară nicio jertfă sau ritual din partea oamenilor pentru a acoperi păcatul. Singura jertfă cu adevărat indispensabilă este jertfa perfectă a lui Isus Hristos (Evrei 10:13-14). El Și-a dat viața o dată și pentru toți oamenii, de la Adam și Eva până la ultima familie de la sfârșitul zilelor. "Dar când Cristos S-a arătat ca Mare Preot al lucrurilor bune care au venit deja, trecând prin Cortul mai mare și mai desăvârșit ... a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu propriul Lui sânge, obținând astfel o răscumpărare veșnică." (Evrei 9:11-12, NTR).
English
De ce au existat momente în Vechiul Testament în care Dumnezeu i-a iertat pe oamenii care nu au adus o jertfă?
