Întrebare
Ce este hedonismul? Ce este un hedonist?
Răspuns
Hedonismul este o filozofie de viață care susține urmărirea tuturor tipurilor de plăceri. Hedoniștii urmăresc un stil de viață bazat pe satisfacerea propriilor dorințe.
Termenul hedonism provine din cuvântul grecesc antic pentru „plăcere”. Conceptul nostru despre filozofia hedonismului provine în mare parte de la grecii antici. Se crede că Aristipp din Cyrene, un elev al lui Socrate, a fost primul care a prezentat această filozofie. Aristip credea că sensul suprem al vieții este plăcerea și, prin urmare, plăcerea ar trebui să fie cea mai mare căutare a omului.
Ideile lui Aristip nu ar fi avut un astfel de impact dacă nu ar fi fost preluate de elevul său mai faimos, Epicur, care a aderat și el la hedonism. Epicur i-a învățat pe oameni că nu există viață după moarte și că, prin urmare, trebuie să ne bucurăm de plăcere ca scop suprem, deși recunoștea că o reținere ocazională poate duce la o plăcere mai mare mai târziu. Școala de gândire epicuriană a continuat să înflorească, iar epicurienii au dezbătut cu apostolul Pavel în Atena (Faptele Apostolilor 17:18).
Hedonismul a reapărut cu forță în secolul al XVIII-lea, sub influența unor filozofi precum Jeremy Bentham. Odată cu noua sa popularitate, s-a dezvoltat într-o teorie psihologică și etică mai nuanțată, dar baza a rămas aceeași: trebuie să urmărim cea mai mare plăcere.
Perspectiva hedonistă nu este susținută de Scriptură. În cartea Eclesiastul, autorul aprofundează nebunia urmăririi plăcerii: „Am zis inimii mele: «Haide! Vreau să te încerc cu veselie, și gustă fericirea.» ... Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie.” (Eclesiastul 2:1, 10) Dar, în final, verdictul a fost că „în toate este numai deșertăciune și goană după vânt, și că nu este nimic trainic sub soare” (Eclesiastul 2:11).
În Pilda semănătorului, Isus spune următoarele: „Sămânța care a căzut între spini închipuiește pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia și n-aduc rod care să ajungă la coacere.” (Luca 8:14)
Din punct de vedere biblic, urmărirea plăcerii sufocă Cuvântul și, în cele din urmă, este neîmplinitoare și fără sens. Vezi și Proverbele 21:17, 1 Ioan 2:15-17, 2 Timotei 2:22 și Tit 3:3. Plăcerea nu este menită să fie scopul principal al omului.
Scriptura afirmă că omul își va găsi împlinirea supremă în Domnul și că scopul omenirii este să-L slăvească pe Dumnezeu (Eclesiastul 12:13; 1 Corinteni 10:31; Isaia 43:21; Mica 6:8). Așa cum rezumă Catehismul scurt de la Westminster din 1647: „Scopul principal al omului este să-L slăvească pe Dumnezeu și să se bucure de El pentru totdeauna.”
În căutarea Domnului, credinciosul va găsi adevărata plăcere. Psalmul 16:11 spune: „Înaintea feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice în dreapta Ta.” Prezența Domnului aduce adevărata bucurie.
În 1 Timotei 6:17, Pavel explică: „Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele.”
Nu trebuie să căutăm plăcerea ca un hedonist, dar când Îl căutăm pe Domnul, vom găsi acolo cea mai mare plăcere. Isus ne-a arătat prioritatea corectă: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)
English
Ce este hedonismul? Ce este un hedonist?
