Întrebare
Ce este filozofia eticii?
Răspuns
Filozofia eticii este studiul naturii cosmosului și al răspunsului adecvat al omenirii la această natură. Filozofii analizează teoria metafizică, cum ar fi existența lui Dumnezeu, responsabilitatea oamenilor față de ceilalți și influența impulsurilor biologice, și încearcă să determine ce îi conferă autoritate moralității și cum arată comportamentul etic. „Etica” se referă de obicei la acțiunile unui grup, iar „moralitatea” la cele ale unui individ, dar cele două cuvinte sunt adesea folosite în mod interschimbabil.
În investigarea acțiunilor etice, filozofia eticii se împarte în trei ramuri principale. Metaetica discută natura și originea eticii. Etica normativă încearcă să dezvolte cadre prin care acțiunile pot fi judecate. Iar etica aplicată stabilește standarde de comportament pentru diferite aplicații.
METAETICA
Metaetica este ramura cea mai ezoterică și cea mai puțin practică a filozofiei eticii. Este studiul eticii în sine. Ceea ce este important în metaetică nu este „ce este etic?”, ci „ce este etica?”. Ea dezbate utilizarea limbajului în etică, ce conferă autoritate eticii și dacă etica există cu adevărat.
Limbajul metaetic
Filozofii recunosc că structura propoziției care descrie o caracteristică morală este în esență aceeași cu structura care descrie o caracteristică fizică. „Violența este greșită” sună la fel ca „bananele sunt galbene”. Cognitivismul ne învață că propozițiile sună la fel pentru că sunt la fel; ambele exprimă o înțelegere a realității. Etica există și putem folosi limbajul pentru a o descrie (deși opinia exprimată poate fi greșită – violența poate fi acceptabilă, iar banana poate fi violetă). Necognitiviștii spun că afirmațiile morale descriptive nu descriu caracteristici morale reale, deoarece moralitatea nu există. În schimb, aceste afirmații exprimă sentimentele sau dorințele vorbitorului.
Descoperirea eticii
Dacă etica există, cum determinăm ce este etic? Unii spun că prin intuiție. Alții, prin analizarea atentă a condiției umane. Alții insistă că învățăm moralitatea prin revelație divină.
Autoritatea eticii
Cine determină ce este moral? „Dependența de minte” ne învață că etica este creată de gândire – fie a omului, fie a lui Dumnezeu. Realiștii spun că toate actele etice pot fi reduse la un adevăr fizic despre univers, independent de om și de Dumnezeu.
Subiectivitate și universalitate
Dacă moralitatea își trage autoritatea dintr-o persoană sau dintr-un grup de persoane, atunci rezultă că etica este subiectivă – ea se poate schimba în funcție de situație sau de individ. Dacă însă moralitatea își trage autoritatea din lumea naturală sau dintr-o forță supranaturală, atunci întreaga omenire este supusă aceleiași legi, iar etica este universală.
ETICA NORMATIVĂ
Etica normativă este mai practică decât metaetica. Ea caută să utilizeze adevărul și realitatea pentru a dezvolta un cadru prin care un act poate fi analizat și judecat ca fiind etic sau neetic. Etica normativă nu este de obicei utilizată ca un factor personal determinant pentru acțiune. Este un instrument pentru identificarea moralității acțiunilor.
Deontologia
Deontologia spune că o acțiune este morală dacă respectă o lege sau o regulă. Aceasta ar putea fi legea naturală — universal obligatorie pentru toți oamenii în virtutea existenței lor în cosmos. Legea ar putea fi un contract încheiat de bunăvoie. Sau legea ar putea fi Cuvântul lui Dumnezeu. Etica kantiană, dezvoltată de Immanuel Kant, insistă asupra faptului că nu este suficient să respecți o lege. Trebuie să o faci de bunăvoie și cu intenții bune.
Consecvențialismul
Consecvențialismul spune că o acțiune este bună dacă are ca rezultat o situație bună. O acțiune este rea dacă are ca rezultat o situație rea. Consecvențialiștii încearcă apoi să determine ce înseamnă de fapt o „situație bună”, cine ar trebui să beneficieze de bine, cine ar trebui să determine binele și relevanța intențiilor bune.
Relativismul etic
Relativismul etic nu este de acord cu deontologia, afirmând că etica nu este universală. De asemenea, nu este de acord cu consecvențialismul, insistând că simpla străduință de a obține un rezultat „bun” nu este de fapt utilă în determinarea modului de a acționa. În schimb, relativismul etic afirmă că moralitatea este diferită pentru diferite persoane, culturi și situații. Ceea ce este corect într-o situație poate să nu fie corect în alta.
Etica virtuții
Aristotel și mulți dintre grecii antici considerau că este mai bine să ne îndepărtăm privirea de la acțiune și să o îndreptăm către agentul care acționează. Etica virtuții susține că o acțiune este bună dacă este realizată de o persoană virtuoasă. Dacă cineva are un caracter bun, înțelepciune despre lume și o viață împlinită, va acționa în mod natural etic în tot ceea ce face.
ETICA APLICATĂ
Etica aplicată este cea mai practică dintre ramurile eticii. Este teoria etică aplicată în diferite domenii de interes uman. Se acordă o atenție deosebită muncii pe care o desfășoară oamenii și situațiilor în care se află. Rezultatul este o listă de standarde care trebuie respectate.
Domenii ale eticii aplicate
Domeniile eticii aplicate sunt fluide, schimbându-se în funcție de filozof și de epocă. Etica în afaceri încearcă să echilibreze sănătatea corporativă cu drepturile angajaților și interesul comunității. Etica profesională compară nevoile profesionistului cu nevoile clientului. Etica biomedicală ia în considerare aspecte precum eutanasia, testamentele în viață și asistența medicală universală. Etica organizațională arată ce valori are un grup dincolo de cerințele legii. Etica socială dezbate dacă oamenii sunt în primul rând cetățeni ai națiunii lor sau cetățeni ai lumii. Etica mediului încearcă să echilibreze nevoile mediului cu dorințele și nevoile omenirii. Etica sexuală ia în considerare homosexualitatea, poligamia și prostituția. Cibernetica este un domeniu relativ nou, care investighează repercusiunile etice ale propagării informației și ale internetului.
Etica decizională
Când o regulă sau o lege nu se aplică unei situații, avem nevoie de o metodă pentru a determina cum ar trebui să acționăm. Etica decizională normativă sugerează să alegem o școală normativă și să o aplicăm acțiunilor noastre. Metoda caracteristicilor etice spune să decidem care virtute este cea mai importantă pentru noi și să lăsăm acea virtute să ne ghideze. Cazuistica spune să comparăm situația noastră cu alta și să o folosim ca îndrumare.
ETICA BIBLICĂ
O mare parte din Biblie este povestea lucrării lui Dumnezeu în istoria omenirii și răspunsul nostru. Răspunsul corect la lucrarea lui Dumnezeu este etica biblică.
Metaetica biblică
Biblia spune clar că limbajul are rolul de a exprima adevărul (Proverbele 12:17). De asemenea, spune că Scriptura ne arată ce este etic (2 Timotei 3:16-17) și că moralitatea este universală (Matei 5:17-18).
Etica normativă biblică
Biblia nu vorbește despre relativitate, dar face distincție între etică și legile practice folosite în diferite circumstanțe pentru a îndeplini acea etică. O etică ar fi să-i iubim pe ceilalți (Marcu 12:30). O lege care exprimă acea etică ar fi să nu furăm (Exodul 20:15). În plus, trebuie să dezvoltăm un caracter astfel încât comportamentul etic să vină în mod natural (Ioan 16:13) — nuanțe ale eticii virtuții. Consecințialismul intră în joc nu atât pentru că trebuie să urmărim un rezultat bun, ci pentru că legile pe care Dumnezeu ni le dă sunt informate de intențiile Sale bune pentru noi (Iosua 1:8).
Etica aplicată biblică
Biblia abordează comportamentul adecvat în diferite domenii ale vieții umane. O mare parte din Leviticul este dedicată aplicării practice a eticii. Iar Noul Testament acoperă atât școlile normative (2 Timotei 3:16), caracterul etic (1 Corinteni 13:12), cât și cazuistica (toate Pildele lui Isus).
În ceea ce privește filozofia eticii, Eclesiastul 12:11-14 ar putea fi aplicabil:
Cuvintele înțelepților sunt ca niște bolduri; și, strânse la un loc, sunt ca niște cuie bătute, date de un singur stăpân. Încolo, fiule, ia învățătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n-ai mai isprăvi, și multă învățătură obosește trupul.
Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
English
Ce este filozofia eticii?
