Întrebare
Cine erau filistenii?
Răspuns
Filistenii erau un popor agresiv, războinic, care au ocupat partea din sud-vestul Palestinei dintre Marea Mediterană și râul Iordan. Numele de „filistean” vine din cuvântul ebraic Filistia, iar redarea în limba greacă a numelui palaistinei ne dă cuvântul modern „Palestina”. Filistenii sunt consemnați pentru prima dată în Scriptură în Tabelul națiunilor, o listă a fondatorilor patriarhali a șaptezeci de națiuni care descind din Noe (Genesa 10.14). Se crede că filistenii au provenit din Caftor, numele ebraic pentru insula Creta și întreaga regiune egeeană (Amos 9.7, Ieremia 47.4). Din motive necunoscute, au migrat din acea regiune spre coasta mediteraneană din zona Gaza. Datorită istoriei lor maritime, filistenii sunt adesea asociați cu „oamenii mărilor”. Biblia consemnează că filistenii au avut contact atât cu Avraam, cât și cu Isaac, încă din jurul anului 2000 î.Cr. (Genesa 21.32, 34, 26.1, 8).
După implicarea lui Isaac cu filistenii (Genesa 26.18), următoarea dată sunt menționați trecător în cartea Exodul, la scurt timp după ce israeliții au trecut Marea Roșie: „După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: «S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul și să se întoarcă în Egipt.»” (Exodul 13.17)
„Drumul care dă în țara filistenilor” se referă la ruta mai târziu cunoscută ca Via Maris sau „Calea Mării”, una dintre trei rute comerciale principale din Israelul antic. Drumul de coastă lega Delta Nilului de Canaan și Siria și mai departe, de regiunea Mesopotamiei din Asia de sud-vest.
Vechiul Testament indică faptul că în jurul secolului al XIII-lea î.Cr., în zilele lui Samuel și Samson, filistenii s-au mutat spre interior de pe coasta Canaanului. Acolo, și-au clădit civilizația în principal în cinci orașe: Gaza, Așkelon, Asdod, Gat și Ecron (Iosua 13.3). Fiecare dintre aceste cetăți era guvernată de un „împărat” sau „domn” (din cuvântul ebraic seren, redat și ca „tiran”). Acești împărați se pare că formau o coaliție de egali. Fiecare împărat păstra control autonom al orașului său, așa cum a fost atunci când Achiș, împăratul Gatului, a avut de-a face cu David (1 Samuel 27.2-5), însă cooperau în timp de urgență națională (Judecătorii 16.5).
Chiar de la început, filistenii au fost fie aliați, fie dușmani de moarte ai poporului lui Dumnezeu. Ei au jucat un rol esențial în viața lui Samson (Judecătorii 13.1, 14.1), Samuel (1 Samuel 4.1), Saul (1 Samuel 13.4) și David (1 Samuel 17.23).
Filistenii au fost cunoscuți pentru felul lor inovativ de a folosi fierul, care era superior bronzului folosit de israeliți pentru arme și unelte. Chiar și târziu, pe vremea lui Saul (1050-1010 î.Cr.), israeliții erau forțați să se bazeze pe filisteni ca să-și ascută sau să-și repare uneltele de fier (1 Samuel 13.19-21). Cu armamentul lor mai avansat și cu politica militară agresivă, filistenii au împiedicat în mod continuu dezvoltarea lui Israel ca națiune. Pentru aproape 200 de ani, filistenii i-au hărțuit și asuprit pe israeliți, invadând adesea teritoriul Israelului. Copiii lui Israel pur și simplu nu puteau face față puterii militare copleșitoare a filistenilor. Lucrul acesta s-a încheiat numai când Samuel și David, prin călăuzirea lui Dumnezeu, i-au putut înfrânge pe filisteni (1 Samuel 7.12-14, 2 Samuel 5.22-25).
Vechiul Testament indică faptul că filistenii se închinau la trei zeități: Astarte, Dagon și Baal-Zebub – fiecare având sanctuare în diferite cetăți (Judecătorii 16.23, 1 Samuel 31.10, 2 Împărați 1.2) Descoperirile arheologice arată că soldații filisteni cărau chipuri ale zeilor lor în bătălie (2 Samuel 5.21). După câte se pare, erau și oameni superstițioși, care respectau puterea chivotului legământului al lui Israel (1 Samuel 5.1-12).
Filistenii aveau renume negativ pentru producția și consumul de băuturi alcoolice, mai ales bere. Ruinele antice filistene conțin numeroase berării și crame, cât și nenumărate carafe de bere și alte vase de băut. Ospățul nunții lui Samson, consemnat în cartea Judecătorii, ilustrează practica filistenilor de a ține petreceri de băut lungi de o săptămână; cuvântul ebraic misteh, tradus prin „ospăț” în Judecătorii 14.10, înseamnă „ospăț de băut”.
Israeliții îi numeau adesea pe filisteni „netăiați împrejur” (Judecătorii 15.18, 1 Samuel 14.6, 2 Samuel 1.20), însemnând, la vremea aceea, cei care nu aveau nicio relație cu Dumnezeu. Nu erau poporul ales al lui Dumnezeu și trebuiau evitați cu strictețe, ca pe un rău care poate contamina.
Astăzi, cuvântul filistean e folosit ca un epitet, cu referire la un om necizelat, anost. Adevărul este că filistenii din istorie nu erau nesofisticați sau necultivați. Erau un popor de navigatori care, timp de câteva generații, erau cu câțiva ani înaintea Israelului.
Cu excepția capitolului 47 din cartea Ieremia, sunt foarte puține referiri profetice la filisteni. În cele din urmă, filistenii au fost asimilați în cultura canaanită. Au sfârșit prin a dispărea cu totul din consemnările biblice și din istorie, lăsând în urmă numele „Palestina” ca mărturie a existenței lor.
English
Cine erau filistenii?
