Întrebare
Este posibil să fii sfânt, din moment ce numai Dumnezeu este sfânt?
Răspuns
Sfințenia nu este doar o posibilitate pentru creștin; sfințenia este o cerință. "... fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul." (Evrei 12:14) Diferența dintre Dumnezeu și noi este că El este inerent sfânt, în timp ce noi, pe de altă parte, devenim sfinți doar în relație cu Hristos și creștem în sfințenie practică doar pe măsură ce ne maturizăm spiritual. Noul Testament subliniază căutarea sfințeniei în această lume și atingerea finală a sfințeniei în lumea viitoare.
A fi "sfinți" înseamnă că suntem, în primul rând, "puși deoparte pentru o întrebuințare onorabilă". În timp ce am fost "altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri ... Dumnezeu, Mântuitorul nostru ... ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt" (Tit 3:3-5; cf. 1 Corinteni 6:11). Domnul a luat inițiativa de a ne scoate din stilul nostru de viață anterior. El ne-a mântuit, ne-a curățat și ne-a pus deoparte pentru neprihănire. Dacă am crezut în Hristos pentru mântuire, am fost spălați prin regenerarea Duhului Sfânt și puși deoparte de lume pentru evlavie (vezi Romani 12:2).
Cu toate acestea, căutarea sfințeniei nu se încheie atunci când venim la Hristos. De fapt, ea abia începe! Există o sfințenie pozițională pe care o moștenim la regenerare și o sfințenie practică pe care trebuie să o urmărim în mod activ. Dumnezeu așteaptă ca noi să cultivăm un stil de viață al sfințeniei (1 Petru 1:14-16) și ne poruncește să "ne curățăm de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu" (2 Corinteni 7:1). Aducerea sfințeniei la "desăvârșire" înseamnă că ar trebui să creștem în rod spiritual în fiecare zi. Trebuie să ne considerăm "morți față de păcat" (Romani 6:11), refuzând să revenim la stilul nostru de viață anterior. În acest fel, "dacă cineva se curăță de acestea", devine un vas pentru "cinste, sfințit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună" (2 Timotei 2:21). Sfințenia este semnul fiecărui creștin adevărat (1 Ioan 3:9-10).
Cultivarea unui stil de viață de sfințenie nu înseamnă că trebuie să întocmim o listă de lucruri de făcut și de evitat după care să trăim. Suntem eliberați de litera Legii care ucide (2 Corinteni 3:6) și trăim acum conform îndemnurilor Duhului Sfânt (Galateni 5:16-18).
Ni se spune: "Astfel, dar, preaiubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea." (Filipeni 2:12-13) În acest verset, vedem cooperarea dintre Dumnezeu și copiii Săi în sfințire. Noi "lucrăm" ceea ce Dumnezeu "lucrează în" noi, deoarece Dumnezeu are un calendar pentru virtuțile pe care dorește să le cultive în viața noastră. Responsabilitatea noastră este să ne supunem dorințelor Sale, "lucrând" cu atenție concentrată și mare grijă acele lucruri pe care El le face să crească în noi. Sfințenia nu va fi dusă la bun sfârșit în viața noastră fără niciun efort din partea noastră. Suntem invitați să participăm la lucrarea lui Dumnezeu în noi. Nu vom fi "purtați spre ceruri pe paturi înflorite de ușurință", așa cum spune vechiul imn.
Aceasta este, probabil, cea mai importantă lecție pe care o putem învăța în calitate de creștini. Dorința supremă a lui Dumnezeu pentru poporul Său este să fim sfinți - transformați după chipul Fiului Său, Isus (Romani 8:29; 1 Tesaloniceni 4:3-4). Sfințenia este voia lui Dumnezeu pentru viața noastră.
Desigur, carnea este slabă (Marcu 14:38). Niciunul dintre noi nu va atinge perfecțiunea fără păcat în această lume, dar Dumnezeu ne-a pus la dispoziție ceea ce este necesar în legătură cu păcatul nostru. "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire." (1 Ioan 1:9) Căutarea noastră de sfințenie în această lume include mărturisirea și părăsirea zilnică a păcatului (a se vedea Evrei 12:1-3).
Dumnezeu ne ajută în slăbiciunea noastră dăruindu-ne Duhul Său cel Sfânt, care ne descoperă gândul lui Hristos și ne permite să împlinim voia Sa (1 Corinteni 2:14-16; Filipeni 2:13). Când ne supunem Duhului, devenim creștini roditori, dând o recoltă cu care Dumnezeu este mulțumit (Galateni 5:22-23). Pe de altă parte, atunci când suprimăm lucrarea Duhului Sfânt, răzvrătindu-ne împotriva voii Sale pentru noi, înăbușim planul lui Dumnezeu, ne sabotăm propria creștere spirituală și Îl întristăm pe Duhul Sfânt (Efeseni 4:30).
Dacă Dumnezeu a fost suficient de îndurător pentru a ne răscumpăra din păcat și moarte și pentru a ne da o viață nouă în Hristos, cel mai mic lucru pe care îl putem face este să ne oferim viața înapoi Lui, într-o predare completă și în sfințenie, care este în beneficiul nostru (cf. Deuteronomul 10:13). Datorită îndurării lui Dumnezeu, ar trebui să fim jertfe vii, "sfinte și plăcute lui Dumnezeu" (Romani 12:1; cf. Deuteronomul 10:13). Într-o zi, în cer, vom fi liberi de păcat și de toate efectele sale. Până atunci, "să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre" și să continuăm să alergăm în cursa noastră (Evrei 12:2).
English
Este posibil să fii sfânt, din moment ce numai Dumnezeu este sfânt?
