Întrebare
Ce spune Biblia despre sfaturile „fii tu însuți” și „fă ce vrei”?
Răspuns
„Fii tu însuți” și „Fă ce vrei”. Acestea sunt sfaturi familiare oferite astăzi. Dar pentru mulți, înclinația de a „fi tu însuți” înseamnă a alege expresii păcătoase, a face orice vrei și a trăi fără a ține seama de adevărul Scripturii, pentru că „asta sunt eu”. Pentru credinciosul mântuit, îndemnul de a „fi tu însuți” capătă o semnificație cu totul diferită.
Mulți oameni nesiguri încearcă să fie cineva care nu sunt. Se laudă cu realizările, educația sau asocierile lor pentru a-i impresiona pe alții. Credincioșii sunt chemați să fie autentici (vezi Romani 12:2). Este în regulă să le spunem oamenilor că suntem imperfecți și că încă ne luptăm cu păcatul (vezi Romani 7:14-25). Pavel ne avertizează: „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia.” (Romani 12:3) Riscăm să devenim ipocriți, lăudăroși și falși (ca fariseii) dacă ne prefacem că suntem super-creștini (vezi Matei 6:5, 16; 23:13-29; 24:51). Dumnezeu vrea ca noi să fim umili și altruiști (Matei 11:29; Filipeni 2:3-8). În loc să încercăm să fim cineva care nu suntem, ar trebui să ne străduim să fim persoana pe care Dumnezeu ne-a creat să fim.
Dumnezeu ne-a creat după chipul Său (Geneza 1:26-27), pentru a deveni capodoperele Sale unice (Efeseni 2:10; Psalmul 100:3) și pentru a fi transformați după chipul Fiului Său (Romani 8:28-30; Coloseni 3:10; 2 Corinteni 3:18). Identitatea noastră ca credincioși se bazează pe Isus Hristos. Sfaturile de a „fi tu însuți” ca creștin înseamnă a trăi ca un copil iubit al lui Dumnezeu, pentru că asta suntem noi în Hristos (1 Ioan 3:1).
Pentru a fi tu însuți, trebuie mai întâi să știi cine ești. Credinciosul are două opțiuni, sau două „sine” de luat în considerare: „omul vechi” și „omul nou” în Isus Hristos. Poți „fi tu însuți” în vechea ta natură păcătoasă, adică în sinele natural. Sau poți „fi tu însuți” în Hristos și să asculți de călăuzirea noii tale naturi răscumpărate. Vechiul eu, precreștin, își are originea în Adam, când eram sclavi ai păcatului și destinați morții (vezi Romani 5:12-17; vezi și Geneza 2:17; 1 Corinteni 15:21-22; Psalmul 51:5).
Când trăim după poruncile vechiului nostru eu, căutăm să mulțumim natura noastră păcătoasă (Romani 7:18). Pavel ne avertizează: „Și faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.” (Galateni 5:19-21)
Duhul Sfânt îi ajută pe creștini să fie ei înșiși: „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul.” (Galateni 5:24-25) Când ne unim cu Hristos prin moartea și învierea Lui, devenim „ o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Numai un copil al lui Dumnezeu răscumpărat poate ști cu adevărat ce înseamnă „să fii tu însuți” în modul în care Tatăl nostru ceresc a intenționat, pe măsură ce Duhul Sfânt începe să dezbrace vechea natură, cu dorințele ei păcătoase, și „[ne îmbrăcăm] cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut” (Coloseni 3:9-10).
Secretul paradoxal al descoperirii sinelui nostru adevărat nu este să privim în interior, ci în exterior, „[uitându-ne] țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus” (Evrei 12:2). Pe măsură ce contemplăm slava Lui, „suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).
Ca membri ai Trupului lui Hristos, Duhul Sfânt ne înzestrează cu daruri spirituale unice (Efeseni 4:4-7, 11; 1 Corinteni 12:28). Putem „fi noi înșine” exercitându-ne darurile individuale pentru a-i încuraja și zidi pe frații și surorile noastre în Domnul (1 Corinteni 12:4-11; Efeseni 4:15-16). Unicitatea darurilor noastre trebuie apreciată, nu invidiată. Nu toată lumea îi poate învăța pe oameni din Cuvântul lui Dumnezeu sau poate conduce închinarea. Unii trebuie să slujească în liniște, în culise, pentru ca familia lui Dumnezeu să funcționeze corect. Când toate părțile diversificate se unesc, biserica funcționează cu putere și unitate (1 Corinteni 12:12-30). A „fi tu însuți” ca creștin înseamnă a înțelege că ești o parte a întregului Trup al lui Hristos.
Revelația supremă a identității noastre în Hristos este sugerată în cartea Apocalipsa, când Domnul va scrie Numele Său nou pe noi (Apocalipsa 2:17; 3:12; 22:4; vezi și Isaia 62:2; 65:15). Acest nume nou va fi expresia unică a noastră ca copii ai lui Dumnezeu, care va fi dezvăluită pe deplin și în mod decisiv când vom sta în prezența Lui (vezi 1 Ioan 3:2; 1 Corinteni 13:12; 2 Corinteni 3:18). Atunci vom fi noi înșine pentru toată veșnicia.
English
Ce spune Biblia despre sfaturile „fii tu însuți” și „fă ce vrei”?
