Întrebare
Ce înseamnă "ferice de cei ce plâng"?
Răspuns
Matei 5 prezintă partea din Predica de pe Munte a lui Isus cunoscută sub numele de Fericiri. Versetul 4 spune: "Ferice de cei ce plâng (jelesc, NTRL), căci ei vor fi mângâiați." Este important să ne amintim că această parte a învățăturii lui Isus le era adresată celor mai apropiați prieteni ai Săi, nu populației generale (versetul 2). Nu putem extrage unul sau două versete din ansamblu și să construim o teologie în jurul lor. Această predică a fost o colecție de adevăruri menite să îi pregătească pe urmașii Lui pentru Împărăția Sa, care implica un stil de viață radical diferit de cel al lumii.
În Biblie, binecuvântat înseamnă de obicei "fericit". Dar în contextul din Matei 5, binecuvântat indică cel mai probabil "o stare de invidiat". Atunci când o persoană a avut o șansă bună, o numim "binecuvântată". În Fericiri, Isus îi numește "binecuvântați" pe unii oameni care par să fie exact opusul. Oamenii care "jelesc" nu par a fi "binecuvântați", potrivit majorității celorlalți oameni. Isus contrastează ideea de fericire a lumii cu adevărata binecuvântare - prosperitatea spirituală - care provine dintr-o relație corectă cu Dumnezeu.
Termenul "jelesc" înseamnă "a experimenta o durere profundă". În concordanță cu tema binecuvântării spirituale, Isus pare să indice că această jale se datorează durerii pentru păcat. Oamenii care sunt de acord cu Dumnezeu cu privire la răul din inima lor pot ajunge la o "stare de invidiat de binecuvântare", datorită mângâierii pe care o primesc din comuniunea cu Duhul Sfânt. Isus L-a numit pe Duhul Sfânt Mângâietorul (Ioan 14:16, 26; 15:26; 2 Corinteni 1:4). Duhul îi mângâie pe cei care sunt sinceri cu privire la propriul lor păcat și suficient de umili pentru a cere iertare și vindecare. Cei care își ascund păcatul sau încearcă să îl justifice în fața lui Dumnezeu nu pot cunoaște niciodată mângâierea care vine dintr-o inimă curată, așa cum spune Isus în Matei 5:8 (cf. Proverbele 28:13; Isaia 57:15).
În Fericiri, Isus le reamintește ucenicilor Săi că nu pot căuta fericirea așa cum o caută lumea. Adevărata bucurie nu se găsește în ambiții egoiste, scuze sau autojustificare. O stare de invidiat de binecuvântare vine la cei care jelesc asupra propriului păcat. "Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu." (Isaia 66:2) Atunci când suntem de acord cu Dumnezeu cu privire la cât de grav este păcatul nostru, ne pocăim de el și căutăm puterea Sa pentru a ne îndepărta de el, Isus promite mângâiere din partea Duhului Sfânt. Tipul de "jale" care duce la pocăință este cu adevărat binecuvântat (2 Corinteni 7:10). Pocăința are ca rezultat iertarea și curățarea de la Dumnezeu (Psalmul 30:5). Atunci când ne-am pus încrederea în Isus ca Înlocuitor al păcatului pentru noi, nu mai suntem condamnați (Romani 8:1). În loc să ne complacem în vinovăție și rușine, ne dăm seama că suntem îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu (2 Corinteni 5:21; Galateni 3:24). Cei care învață să plângă pentru propriul păcat găsesc inima lui Dumnezeu. Iar părtășia intimă cu Dumnezeu este fundamentul adevăratei fericiri.
English
Ce înseamnă "ferice de cei ce plâng"?
