settings icon
share icon
Întrebare

Ce roluri pot îndeplini femeile în lucrare?

Răspuns


Locul femeilor în slujire e o chestiune asupra căreia creștinii credincioși Bibliei pot să nu cadă de acord și chiar nu vor cădea. Punctul de separare se concentrează pe pasaje ale Scripturii care le interzic femeilor să vorbească în adunare sau „să aibă autoritate asupra bărbatului" (1 Timotei 2.12 [NTLR], cf. 1 Corinteni 14.34). Neînțelegerea se ivește când e să stabilim dacă aceste pasaje sunt sau nu relevante numai pentru epoca în care au fost scrise. Unii susțin că, de vreme ce nu există „nici iudeu, nici grec ... nici bărbat, nici femeie ... fiindcă toți [suntem] una în Cristos" (Galateni 3.28), femeile sunt libere să se implice în orice domeniu al lucrării care e disponibil bărbaților. Alții susțin că 1 Timotei 2.12 se aplică și în ziua de azi, având în vedere că porunca nu e culturală, ci universală, avându-și rădăcinile în ordinea creației (1 Timotei 2.13-14).

1 Petru 5.1-4 detaliază calificările unui prezbiter. Presbuteros e cuvântul grecesc folosit de șaizeci și șase de ori în Noul Testament pentru a indica un „supraveghetor masculin experimentat". E forma masculină a cuvântului. Forma feminină, presbutera, nu e folosită niciodată cu referire la prezbiteri sau păstori. Pe baza calificărilor din 1 Timotei 3.1-7, rolul unui prezbiter e interschimbabil cu cel de episcop/pastor/supraveghetor (Tit 1.6-9, 1 Petru 5.1-3). Și pentru că, potrivit cu 1 Timotei 2.12, o femeie nu trebuie „să învețe sau să aibă autoritate asupra bărbatului", pare clar că poziția de prezbiter sau pastor – care trebuie să fie echipați să dea învățătură, să conducă congregația și să supravegheze creșterea spirituală (1 Timotei 3.2) – trebuie să le fie rezervată doar bărbaților.

Însă funcția de prezbiter/episcop/pastor pare să fie singura slujbă care le e rezervată doar bărbaților. Femeile au jucat întotdeauna un rol semnificativ în creșterea bisericii, fiind chiar printre puținii care au luat parte la răstignirea lui Cristos, când majoritatea ucenicilor fugiseră (Matei 27.55, Ioan 19.25). Apostolul Pavel trata femeile cu mare respect și în multe dintre scrisorile lui către biserici a salutat anumite femei pe nume (Romani 16.6, 12, Coloseni 4.15, Filipeni 4.2-3, Filimon 1.2). Pavel le numește pe aceste femei „conlucrătoare", și cu adevărat l-au slujit pe Domnul spre beneficiul întregii Biserici (Filipeni 4.3, Coloseni 4.15 [NTLR]).

Funcțiile bisericești au fost create în Biserica Primară pentru a se potrivi cu nevoile Trupului. Deși multe biserici moderne schimbă între ele funcția de prezbiter cu cea de diacon, acestea nu reprezintă aceeași slujbă. Diaconii au fost desemnați pentru a sluji în domeniul material când nevoia a crescut (Fapte 6.2-3). Nu există o interzicere clară ca femeile să slujească în acest fel. De altfel, Romani 16.1 poate indica faptul că o femeie numită Fivi era o diaconiță respectată în Biserica din Roma.

Nu există precedent scriptural care să le interzică femeilor să slujească și ca lideri de închinare, în lucrarea cu tinerii sau cu copiii. Singura restricție e să nu-și asume un rol de autoritate spirituală asupra bărbaților adulți. De vreme de preocuparea în Scriptură pare să fie cu privire la aspectul autorității spirituale mai degrabă decât cel al funcției, orice rol care nu conferă o astfel de autoritate spirituală asupra bărbaților adulți e permisibil.

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
Ce roluri pot îndeplini femeile în lucrare?
Împărtășeste acestă pagină: Facebook icon Twitter icon Pinterest icon Email icon
© Copyright Got Questions Ministries