Întrebare
Dacă nu mă simt vinovat pentru păcatul meu, sunt cu adevărat mântuit?
Răspuns
Un credincios adevărat va prezenta anumite dovezi ale credinței sale prin acțiunile și atitudinile pe care le are, dar nu ar trebui să ne determinăm statutul spiritual pe baza sentimentelor noastre, inclusiv a sentimentului de vinovăție. Un creștin va fi în mod natural sensibil la păcat și dispus să îl mărturisească (1 Ioan 1:9), dar sentimentele de vinovăție nu sunt o măsură reală a poziției cuiva înaintea lui Dumnezeu.
Sentimentele sunt temporare și adesea iraționale. Ele se schimbă frecvent. Salvarea noastră este o poziție de neprihănire în care Dumnezeu ne plasează prin puterea Sa (Ioan 1:11-13), locuind în noi cu Duhul Sfânt prin credința în Isus Hristos (Romani 8:9-11). Nivelul sentimentelor de vinovăție sau de întristare pe care le experimentează cineva este un barometru prea subiectiv pentru a evalua dacă cineva a fost regenerat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.
Dacă încercăm să evaluăm autenticitatea mântuirii noastre în funcție de cât de vinovați ne simțim față de păcatul nostru, atunci ne confruntăm cu o întrebare: Cât de multă vinovăție trebuie să simțim pentru a ne garanta locul în rai? Chiar și cea mai căită persoană s-ar putea să nu se simtă suficient de vinovată - dar cine poate spune? Biblia spune clar că credința în Isus Hristos este singurul criteriu pentru a fi considerat unul dintre copiii lui Dumnezeu (Ioan 1:12). Din punct de vedere biblic, credința adevărată va fi însoțită de mai multe atribute dumnezeiești. Principalele dintre acestea sunt roadele Duhului (Galateni 5:20-22). Dacă te îndoiești de autenticitatea credinței tale, verificarea acestei roade poate fi un bun punct de plecare. Apoi, citește cartea 1 Ioan.
Dacă comportamentul și atitudinea ta au rămas în mare parte neschimbate de la convertire, este posibil să trebuiască să îți reevaluezi sinceritatea cu privire la credința pe care o afirmi. Același lucru este valabil și în cazul în care nu te simți niciodată vinovat de nimic și poți păcătui fără teamă. Dar reține că mântuirea ta este opera lui Dumnezeu; nu este un nivel de comportament pe care trebuie să te străduiești să îl atingi (Efeseni 2:8-9).
Maturizarea ca creștin implică o sensibilitate sporită față de păcat; nu vom mai dori să păcătuim (vezi Psalmul 19:12-13; 39:1). Pe măsură ce devenim mai asemănători cu Hristos, Duhul Sfânt ne va modela în vase folositoare pentru avansarea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Creșterea inhibițiilor noastre față de comportamentele și gândurile păcătoase este facilitată de familiarizarea intimă cu Cuvântul lui Dumnezeu (2 Timotei 3:16-17).
În același timp, trebuie să ne asigurăm că definim corect ceea ce numim "păcat". Este posibil să catalogăm drept păcat ceva care nu este păcătos, creând astfel o falsă vinovăție. Punctul nostru de vedere cu privire la acest subiect poate depinde de trecutul nostru și de cine ne influențează în prezent. Unele biserici sunt de natură legalistă, iar conducerea lor le cere membrilor să urmeze standarde stricte, extrabiblice, pentru a se elibera de vină. Rezultatul este, inevitabil, mai multă vinovăție. Trebuie să ne bazăm pe Scriptură pentru a defini păcatul și trebuie să diferențiem cerințele Vechiului Testament de principiile Noului Testament. Este important să împărțim corect Cuvântul lui Dumnezeu (2 Timotei 2:15).
Dumnezeu vrea ca noi să purtăm roadele Duhului. Dragostea ar trebui să fie în inima noastră, alături de bucurie, pace, răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, blândețe și autocontrol. Nu ar trebui să ne simțim vinovați pentru păcatele care au fost mărturisite și iertate. "În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârșită izgonește frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste." (1 Ioan 4:18) Nu vom fi niciodată perfecți în această viață, dar viața credincioșilor ar trebui să fie caracterizată de acțiuni și atitudini care Îi plac lui Dumnezeu.
English
Dacă nu mă simt vinovat pentru păcatul meu, sunt cu adevărat mântuit?
