Întrebare
Ce înseamnă să fii fără Dumnezeu?
Răspuns
Cuvântul englezesc „godless” (fără Dumnezeu) este folosit de aproximativ douăsprezece ori în Vechiul Testament, în versiunile moderne. Cuvântul înseamnă literalmente „fără Dumnezeu”. Dicționarul Merriam-Webster definește „godless” ca „a nu recunoaște o zeitate sau o lege divină”. Cei fără Dumnezeu nu au respect pentru Dumnezeu; gândurile și cuvintele lor sunt profane; ei acționează în mod necuvios și rău.
Vechiul Testament oferă mai multe detalii despre persoana fără Dumnezeu. Descoperim că cei fără Dumnezeu nu vor avea audiență la Dumnezeu (Iov 13:16). Isaia vorbește despre judecata care va veni asupra Israelului, care a devenit fără Dumnezeu (Isaia 33:14), din partea unei națiuni fără Dumnezeu (Isaia 10:6).
În Noul Testament, cuvântul „fără Dumnezeu” apare de patru ori în New International Version și New American Standard Bible, în timp ce English Standard Version traduce același cuvânt grecesc de trei ori ca „ireverențios” și o dată ca „necurat”. Primele trei apariții în Noul Testament se referă la vorbirea fără de Dumnezeu (pălăvrăgeală, bârfă și mituri) care ar trebui evitată (1 Timotei 4:7; 6:20; 2 Timotei 2:16). Ultima apariție se referă la Esau ca la o persoană fără de Dumnezeu (sau necuvioasă) care a arătat o mare lipsă de respect față de Dumnezeu prin vânzarea dreptului său de întâi născut (Evrei 12:16).
Luând în considerare toate dovezile biblice, termenul „fără Dumnezeu” pare să descrie pe cineva sau ceva care nu-L cinstește pe Singurul Dumnezeu Adevărat. În Vechiul Testament, lipsa de credință se manifestă în principal în două moduri. În primul rând, sunt cei ca națiunile care înconjurau Israelul; ei erau poate foarte religioși, dar nu-L cunoșteau pe Singurul Dumnezeu Adevărat. Apoi, sunt cei din Israel care ar fi trebuit să-L cunoască pe Dumnezeu, dar s-au comportat ca și cum nu L-ar fi cunoscut, așa că și ei erau fără Dumnezeu. (Acesta poate fi motivul pentru care KJV traduce cuvântul ebraic prin „ipocrit” – chiar dacă aveau cunoștințe intelectuale despre Singurul Dumnezeu Adevărat, ei nu acționau în conformitate cu acele cunoștințe.)
În Noul Testament, lipsa de credință este strâns asociată cu lipsa de respect. Lipsa de credință descrie de obicei vorbirea care dezonorează, ia în derâdere sau chiar batjocorește lucrurile serioase ale lui Dumnezeu. Oamenii fără credință vorbesc în mod natural într-un mod lipsit de credință. Credinciosul trebuie să evite orice fel de vorbire și atitudine lipsită de credință.
Persoana fără Dumnezeu nu este o persoană care nu are un dumnezeu, pentru că toată lumea are dumnezei, inclusiv ateii. Un dumnezeu este pur și simplu ceea ce o persoană ridică la rangul de cea mai mare importanță și semnificație. Pentru unii oameni, acesta este Singurul Dumnezeu Adevărat sau un dumnezeu păgân, iar pentru alții poate fi familia, bogăția, prestigiul, materialismul științific sau autonomia personală. Toată lumea are zei, chiar și cei fără Dumnezeu, dar numai credincioșii în Hristos Îl cunosc și Îl venerează pe Singurul Dumnezeu Adevărat așa cum S-a revelat El în Scriptură – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
English
Ce înseamnă să fii fără Dumnezeu?
