Întrebare
Păcătuiesc creștinii?
Răspuns
Înainte de a analiza dacă creștinii păcătuiesc sau nu, să definim câțiva termeni. Indiferent de cât de zdrențuit a devenit cuvântul "creștin" de-a lungul istoriei, definiția biblică a unui "creștin" este o persoană care Îl urmează pe Hristos, un ucenic al lui Isus (Fapte 11:26). Un creștin NU este o persoană care a aderat la un anumit set de credințe sau practici religioase, s-a alăturat unei biserici, a rostit o rugăciune sau a participat la anumite sacramente sau ritualuri. Un creștin este o persoană care a răspuns la convingerea Duhului Sfânt (Ioan 6:44) punându-și întreaga încredere în lucrarea finalizată a lui Hristos pentru mântuire (Efeseni 2:8-9; Ioan 3:15-18). Creștinii sunt cei care s-au pocăit de păcatele lor și L-au făcut pe Isus Domnul vieții lor (Romani 10:9-10; Fapte 2:38). Ei sunt născuți din nou prin puterea Duhului Sfânt (Ioan 3:6-7).
"Păcatul" este orice gând, cuvânt sau acțiune care este contrară caracterului sau Legii lui Dumnezeu. Cu toții păcătuim (Romani 3:23) și chiar și ceea ce considerăm că sunt fapte bune sunt adesea pătate de motive egoiste sau de mândrie (Isaia 64:6). Prin puterile noastre este imposibil să Îl mulțumim pe Dumnezeu sau să fim complet liberi de păcat (Romani 3:10; Eclesiastul 7:10).
Atunci când venim la Hristos prin credință și ne încredem în El pentru a ne ierta și curăța de toate păcatele noastre, suntem în acel moment născuți din nou (Ioan 3:3). Această naștere din nou a duhului are ca rezultat o nouă creație (2 Corinteni 5:17). Dumnezeu îi dă păcătosului pocăit o inimă nouă, care este acum îndreptată spre ascultarea și plăcerea Lui, mai degrabă decât spre sine (2 Corinteni 5:9; Romani 8:5-6). În timp ce înainte eram robii păcatului, acum suntem "robii neprihănirii" (Romani 6:16). Controlul păcatului a fost rupt prin puterea lui Isus (Romani 6:6; Tit 2:14).
Cu toate acestea, încă trăim în carne, iar carnea este predispusă să vrea ceea ce vrea. În Romani 7:21-23, Pavel recunoaște lupta dintre carne și duh în propria sa viață: "Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea și mă ține rob legii păcatului care este în mădularele mele." Fiecare luptă cu ispita este câștigată sau pierdută în funcție de cât de deplin suntem supuși controlului Duhului Sfânt (Galateni 5:16-17).
Cartea 1 Ioan a fost scrisă pentru creștini. Apostolul spune: "Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire." (1 Ioan 1:8-9) Este clar din acest pasaj că chiar și cei care au fost născuți din nou și răscumpărați prin sângele lui Isus vor păcătui în continuare. Prin gând, atitudine sau acțiune, vom "întrista" (Efeseni 4:30) și vom "stinge" (1 Tesaloniceni 5:19) uneori Duhul Sfânt. Dar acest pasaj ne asigură, de asemenea, că Dumnezeu oferă har continuu, permanent, ori de câte ori suntem de acord cu El cu privire la păcatul nostru și cerem curățirea Lui.
Cu toate acestea, alte pasaje clarifică limitele acestui ocean de har. 1 Ioan 3:6 spune: "Oricine rămâne în El nu păcătuiește; oricine păcătuiește nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut." Versetul 9 spune că cei care au fost "născuți din Dumnezeu" nu vor continua să trăiască în păcat. Implicația este că aceasta nu este o chestiune de a încerca mai mult. Mai degrabă, este echivalent cu a spune: "Un pește nu poate rămâne mult timp pe uscat, deoarece natura lui este să caute apa." Un pește ar putea eșua pe țărm și să supraviețuiască pentru o perioadă scurtă de timp. Dar nu a fost făcut pentru uscat și nu poate continua acolo. Când ne naștem din nou, natura noastră se schimbă și nu mai putem continua în păcat. Hristos nu numai că ne șterge păcatul trecut; El ne transformă și inima, astfel încât să nu-l mai dorim (Coloseni 2:13-14).
Pavel a întrebat: "Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?" (Romani 6:1-2) Deși creștinii vor mai păcătui după ce au fost mântuiți, schimbarea inimii pe care o aduce Duhul Sfânt va avea ca rezultat o nouă atitudine față de păcat. Păcatul nu poate continua să fie o alegere de stil de viață dacă ne-am predat viața lui Isus. Asta înseamnă să spunem că Isus este Domnul (Romani 10:9; Coloseni 2:6). Avem un nou Șef. Nu putem fi urmași ai lui Hristos și urmași ai păcatului în același timp. Aceste lucruri sunt diametral opuse (Luca 9:23; 14:33). Romani 12:2 ne instruiește: "Să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre." Înnoirea poate dura ceva timp, dar este un proces care produce o schimbare de comportament.
Atunci când un adevărat copil al lui Dumnezeu se rătăcește, Tatăl nostru îl disciplinează pentru a-l aduce înapoi în ascultare. Evrei 12:7-8 spune: "Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? Dar, dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii." Dacă un om care spune că este creștin poate alege un stil de viață de păcat fără să experimenteze suficientă disciplinare pentru a-l aduce la pocăință, atunci, conform acestui verset, este foarte puțin probabil ca acel om să fie un copil al lui Dumnezeu.
Păcătuiesc creștinii? Da. Continuă ei în mod voluntar în păcat? Nu. Scriptura indică faptul că, deși întotdeauna vom fi "lipsiți de slava lui Dumnezeu" (Romani 3:23), avem speranța că puterea lui Dumnezeu acționează în noi pentru a fi "schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului" (2 Corinteni 3:18).
English
Păcătuiesc creștinii?
