Întrebare
Ce este evoluționismul?
Răspuns
Termenul „evoluționism” este un exemplu al modului în care discuțiile despre știință, religie și credință sunt adesea denaturate de neînțelegeri și prejudecăți. Conform opiniei populare comune, subiecte precum evoluția sunt în mod inerent științifice, neutre și obiective. Aceeași opinie ar descrie subiecte precum Biblia, religia sau credința ca fiind în mod inerent iraționale, părtinitoare și subiective. În realitate, este perfect posibil ca o persoană să adopte o abordare cvasi-religioasă față de orice subiect, iar evoluționismul reprezintă exact această situație.
Evoluționismul, ca viziune asupra lumii, se distinge de termeni înrudiți, precum a evolua, evoluție sau ceea ce se cunoaște sub numele de teoria evoluției. Evident, există suprapuneri între acești termeni. Și totuși, evoluționismul reprezintă ceva care nu este în sine științific. Acest lucru nu l-a împiedicat să fie asumat de facto atunci când oamenii vorbesc despre chestiuni științifice.
Pe scurt, evoluționismul este credința în conceptul de evoluție ca explicație pentru majoritatea detaliilor universului, dacă nu chiar pentru toate. Cu alte cuvinte, în timp ce evoluția biologică poate fi o teorie științifică, evoluționismul este o viziune filozofică și spirituală asupra lumii. Ca atare, evoluționismul a fost folosit ca explicație a eticii și a originilor ultime și chiar ca bază pentru moralitate.
Este important să realizăm că evoluția – în sensul unei schimbări graduale, direcționale în timp – era o credință susținută cu mult înainte de oameni precum Charles Darwin. Inovația lui Darwin nu a fost ideea evoluției. Aceasta era susținută – fără sprijin științific – de milenii. Mai degrabă, Darwin a oferit un mecanism plauzibil pentru evoluția în biologie. Prin urmare, evoluționismul este o abordare independentă și mult anterioară oricăror discuții despre conceptele științifice ale evoluției.
Evoluționismul susține că realitatea permite schimbarea, iar această schimbare progresează într-o anumită direcție. Prin urmare, orice acțiune, eveniment sau întâmplare specifică fie ajută, fie împiedică această schimbare. „Evoluția” devine astfel scopul suprem sau binele suprem. Aceasta devine punctul de referință pentru biologie, moralitate, etică și orice altceva. Conform evoluționismului, există o tendință inerentă de „evoluție” încorporată în realitate, iar această tendință este măsura supremă a tuturor celorlalte lucruri.
În practică, evoluționismul este puternic relativist; atunci când se discută despre schimbare, trebuie să se știe dacă schimbările sunt bune sau rele. Evoluționismul nu oferă niciun mijloc particular pentru a spune dacă o schimbare este pozitivă sau negativă. Astfel, evoluționismul reduce toate judecățile morale la afirmații emoționale: evoluționistul nu poate spune niciodată că un anumit act este de fapt greșit; tot ceea ce poate face este să spună că personal nu îi place. Implicația că nimic nu are o valoare sau un sens particular duce, de asemenea, în mod puternic la nihilism și disperare.
Interesant este că această dependență forțată de emoții face evoluționismul deosebit de atractiv pentru cei care resping viziunile obiective asupra lumii, cum ar fi creștinismul. Când se presupune că nu există bine și rău, ci doar opinii umane, atunci nu există niciun motiv special pentru a nu alege o viziune asupra lumii care implică libertatea de a accepta sau a respinge anumite adevăruri pe baza emoțiilor.
Din acest motiv, unele abordări ale științei, în special cele legate de origini, pot fi clasificate ca fiind evoluționism. Acest lucru nu se datorează doar faptului că aceste opinii încorporează evoluția biologică sau ideile darwiniste. Aderarea la evoluționism nu este necesară pentru a accepta anumite teorii ale evoluției. Mai degrabă, anumite filozofii sunt considerate forme de evoluționism deoarece se bazează pe o viziune asupra lumii care presupune că o anumită formă de evoluție este inerentă universului, indiferent de preocupările științifice.
English
Ce este evoluționismul?
