Întrebare
Ce este evanghelizarea personală?
Răspuns
Evanghelizarea personală este actul prin care o persoană împărtășește Evanghelia cu o altă persoană. Există multe metode diferite de evanghelizare personală și este un subiect fierbinte în cadrul creștinismului. Cărți, cursuri și seminarii sunt dedicate subiectului mărturiei, câștigării de suflete și ajutorării altora să găsească mântuirea prin credința în Isus Hristos. Nu toate metodele sunt eficiente sau susținute biblic; potrivit profesorului biblic Dr. John MacArthur: "Isus ar fi picat la cursul de evanghelizare personală în aproape toate colegiile și seminariile biblice pe care le cunosc."
Conform unui sondaj Barna din 2016, 73% dintre americani susțin că sunt creștini. Cu toate acestea, după aplicarea testelor scripturale la aceste afirmații, doar aproximativ 31 la sută se califică de fapt drept creștini practicanți. Biblia nu cunoaște un alt tip (Matei 7:19-21; 1 Ioan 3:7-10). În mod clar, ceea ce a trecut drept evanghelizare personală în ultimele generații nu a fost eficient.
Atunci când Isus a practicat "evanghelizarea personală", de multe ori a părut să facă lucrurile mai dificile pentru cei care și-au arătat interesul (Luca 9:57-62). Întâlnirea Sa cu tânărul dregător bogat din Matei 19:16-24 este un bun exemplu de a-i arăta unui necredincios cât costă adevărata ucenicie, dar acest tip de evanghelizare personală este rar întâlnit astăzi. Isus nu era interesat de ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de "credință ușoară". Unele metode moderne de evanghelizare personală sunt atât de mecanice, încât mântuirea este prezentată aproape ca un aranjament comercial: "Rostește această rugăciune a păcătosului, și iată! Viața veșnică!" Această prezentare poate duce la multe răspunsuri, dar este aceasta mântuirea reală? Statisticile Barna indică altceva.
Pavel a exemplificat evanghelizarea personală eficientă. După convertirea sa radicală la Hristos (Fapte 9), întreaga viață a lui Pavel s-a schimbat. Noul său motto de viață a fost încapsulat în aceste cuvinte din Galateni 2:20: "Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine." Pavel a trăit evanghelizarea. Tot ceea ce a făcut a fost pentru gloria lui Dumnezeu (1 Corinteni 10:31). El a căutat modalități de a transmite adevărul oriunde mergea, în orice context cultural (1 Corinteni 9:20-22). Ceilalți apostoli au practicat evanghelizarea personală în același mod. Uneori, au obținut răspunsuri masive, iar bisericile au fost înființate pe loc (Fapte 9:35, 42; 11:24). Alteori, primii creștini au fost batjocoriți, bătuți, închiși sau alungați din oraș (2 Corinteni 11:23-28; Fapte 16:22-23). Așadar, chiar și cele mai bune metode de evanghelizare personală nu vor produce întotdeauna convertiți.
Putem învăța multe despre evanghelizarea personală de la acești creștini timpurii. În cele ce urmează, iată câțiva factori care contribuie la o evanghelizare personală eficientă:
Rugăciune. Cuvintele frumoase și discursurile pasionale pot mișca un suflet, dar nu pot transforma o inimă împietrită. Doar puterea Duhului Sfânt poate aduce convingerea și pocăința (2 Timotei 2:25). Primii creștini s-au bazat pe cantități masive de rugăciune înainte de a încerca să facă ceva pentru Domnul, iar Dumnezeu le-a binecuvântat eforturile (Fapte 1:14; 4:31; 6:6; 13:3; Coloseni 4:4). Atunci când viața noastră de rugăciune este consistentă și semnificativă, suntem pregătiți să ne implicăm în evanghelizarea personală.
Cunoștințe biblice. Nu trebuie să avem o diplomă de seminarist sau capacitatea de a citi greaca veche, dar avem nevoie de o înțelegere generală a ceea ce spune Biblia. Mulți oameni permit acestui factor să îi reducă la tăcere, invocând lipsa lor de cunoștințe biblice ca motiv pentru care nu-L mărturisesc pe Hristos. Dar nu există niciun motiv pentru care să nu putem studia și învăța singuri ce spune Dumnezeu despre planul Său de mântuire. Creștinii ar trebui să fie experți în Evanghelie. 2 Timotei 2:15 ne poruncește să studiem ca pentru Dumnezeu, astfel încât să devenim "ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului". Trebuie să cunoaștem adevărurile de bază ale Scripturii, pentru a avea o evanghelizare personală eficientă.
O poveste. Cu toții avem o poveste. Dacă am ajuns să-L cunoaștem pe Hristos și am experimentat iertarea păcatelor și puterea Sa transformatoare în viața noastră, atunci avem o poveste de spus. Evanghelizarea personală eficientă încorporează adesea o mărturie personală. Pavel își relata adesea propria poveste de convertire în evanghelizarea sa, amintindu-i auditoriului cât de rău a fost și până unde l-a dus harul lui Dumnezeu (Filipeni 3:4-6; Fapte 26:9-23; 1 Corinteni 15:9). Un exemplu al modului în care o poveste influențează evanghelizarea personală se găsește în Ioan 9. Isus a vindecat un om născut orb. Fariseii l-au asaltat pe omul vindecat cu întrebări despre Isus la care acesta nu a putut răspunde. În cele din urmă, frustrat, omul a strigat: "Dacă este un păcătos, nu știu; eu una știu: că eram orb, și acum văd!" (versetul 25) Poate că nu știm răspunsurile la toate întrebările care ne sunt adresate, dar știm ce a făcut Isus pentru noi. Știm că odată am fost orbi la adevărurile spirituale, iar acum vedem.
Atitudine corectă. Multe pagube au fost făcute în numele lui Hristos de oameni care au încercat să facă evanghelizare personală fără dragoste și fără umilință. 1 Corinteni 13:1-3 ne amintește că putem face orice număr de fapte cu aspect nobil, dar dacă nu le facem în dragoste, nu am realizat nimic. Dragostea pentru Hristos trebuie să fie pe primul loc (Marcu 12:30), urmată îndeaproape de dragostea pentru oameni. Motivația noastră în evanghelizarea personală nu trebuie să fie niciodată mânia, dorința de a condamna pe cineva sau nevoia de a câștiga o dispută. Ar trebui să ne verificăm propria inimă înainte de a ne angaja într-o misiune de evanghelizare a altora (Matei 7:3-5). Nu trebuie să fim perfecți, dar trebuie să fim siguri că dorința noastră este mântuirea celor pierduți, nu motivația de a părea spirituali sau de a avea dreptate. Galateni 5:22-23 este o listă de calități de caracter care vor face parte din evanghelizarea personală eficientă.
Ascultare, nu rezultate. Este adesea tentant să reducem adevărul biblic în evanghelizarea personală pentru a obține răspunsul pe care îl dorim. Dar acest lucru nu face decât să submineze lucrarea pe care Dumnezeu vrea să o facă în viața acelei persoane. Scriptura este plină de exemple de oameni care s-au supus poruncilor lui Dumnezeu, chiar dacă rezultatele nu au fost deloc așa cum și-au imaginat: Avraam L-a urmat pe Dumnezeu în Canaan - și foametea a lovit imediat (Geneza 12:10). Maria a acceptat rolul de mamă a lui Mesia cel promis - apoi L-a văzut batjocorit și răstignit (Luca 1:38; Ioan 19:25). Pavel a urmat îndemnul Duhului Sfânt către Filipi - și a fost arestat și întemnițat (Fapte 16:6-24).
În evanghelizarea noastră personală, este bine să ne amintim că suntem responsabili în fața lui Dumnezeu doar pentru ascultarea noastră, nu și pentru rezultatele acestei ascultări. Putem prezenta Evanghelia complet și cu dragoste, iar persoana căreia îi mărturisim poate auzi și înțelege, dar alege să plece. Nu suntem responsabili pentru acea reacție, ci doar pentru nivelul de ascultare implicat în prezentarea noastră. Isus a explicat în Luca 8:5-15 că inima oamenilor este ca tipurile de sol. Sămânța semănată este aceeași în fiecare caz, dar oamenii primesc diferit Cuvântul lui Dumnezeu și reacționează diferit. Sarcina noastră, ca semănători de semințe, este să prezentăm adevărul cât de eficient știm și să Îi încredințăm rezultatele lui Dumnezeu.
Evanghelizarea personală este responsabilitatea fiecărui credincios. Dumnezeu ne cheamă pe fiecare dintre noi la sarcini diferite și ne înzestrează cu daruri diferite, dar scopul este același - mântuirea celor pierduți (1 Corinteni 12:6-7; Luca 19:10). El ne plasează în poziții strategice pentru influență, nu pentru privilegii. Avem vecini, colegi de muncă, prieteni și rude care trebuie să audă vestea bună despre Isus. Fie că suntem chemați să conducem cruciade de evanghelizare sau pur și simplu să cultivăm o relație cu un vecin nemântuit, evanghelizarea personală ar trebui să fie forța motrice a vieții noastre. Cuvintele lui Isus adresate ucenicilor Săi acum mai bine de două mii de ani sunt valabile și astăzi pentru urmașii Săi: "Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze." (Ioan 9:4) Atâta timp cât avem suflare, putem face evanghelizare personală. Atâta timp cât rămânem supuși Duhului Sfânt, El o va face prin noi (Luca 12:12).
English
Ce este evanghelizarea personală?
