Întrebare
Ce este etica virtuții?
Răspuns
Etica virtuții este una dintre principalele categorii ale eticii normative. Ea ne învață că comportamentul moral este direct legat de o viață virtuoasă. Un act nu poate fi etic dacă este săvârșit de un personaj corupt, iar o persoană virtuoasă va săvârși în mod natural acte virtuoase.
Spre deosebire de alte școli de gândire seculare, etica virtuții explică exact ce este necesar pentru a realiza un act moral. Pentru a fi virtuos, o persoană va dezvolta trei caracteristici specifice, denumite folosind trei cuvinte grecești. Arête este excelența în caracter care exemplifică în mod natural bunătatea, onestitatea, autocontrolul și alte virtuți. Phronesis este înțelepciunea morală sau practică ce cunoaște calea corectă de urmat în orice circumstanță. Eudaimonia este puțin diferită. Nu este o caracteristică internă, ci o viață bună și înfloritoare. Etica virtuții ne învață că, trăind cu atenție, o persoană poate dezvolta toate cele trei calități, întruchipând astfel un caracter care este în mod natural moral, deși forțele externe pot deteriora sau distruge eudaimonia.
Biblia promovează cu siguranță dezvoltarea unui caracter excelent și virtuos. Avem exemplul lui Noe, „un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui” (Geneza 6:9). Iov 1:1 îl descrie pe Iov ca fiind „fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău”. Iar Luca 1:6 spune că Zaharia și Elisabeta erau „neprihăniți înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului”. Dar Biblia ne învață și că nimeni nu este perfect. „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23) Și nu ne putem baza pe noi înșine pentru a acționa corect, „căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea” (Filipeni 2:13).
Întreaga carte a Proverbelor este dedicată dobândirii phronesis. Proverbele 8:11 spune: „Căci înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele, și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea.” Cu toate acestea, înțelepciunea nu este ceva ce putem dezvolta singuri. Înțelepciunea este un dar de la Domnul (Proverbele 2:6) și începe de fapt cu respectul față de Domnul (1:7).
Teoriile seculare ale eticii acordă o mare importanță fericirii. Nu bucuria amețitoare, ci bunăstarea și o viață împlinită. Căutarea eudaimonia implică faptul că o viață bună este necesară pentru un caracter virtuos. Biblia spune altceva. Romani 5:3-5 spune: „Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre; căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.” Cu alte cuvinte, încercările dezvoltă virtutea. Isus a spus: „În lume veți avea necazuri” (Ioan 16:33), și poate că acesta este un lucru bun, dacă vremurile grele sunt ceea ce Dumnezeu folosește pentru a ne forma caracterul. Nu putem fi niciodată complet virtuoși și nu putem dezvolta un caracter virtuos pe cont propriu (Evrei 10:10). Dar etica virtuții nu este departe de adevăr când spune că comportamentul etic decurge dintr-un caracter virtuos. După cum spune Luca 6:43-45:
Nu este niciun pom bun care să facă rod rău, și niciun pom rău care să facă rod bun. Căci orice pom se cunoaște după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbește gura.
English
Ce este etica virtuții?
