Întrebare
Ce este etica normativă?
Răspuns
Filozofia eticii este studiul modului în care oamenii acționează și al motivelor pentru care acționează astfel. Metaetica este studiul termenilor și al considerațiilor metafizice ale conceptelor etice și este de obicei prea ezoterică și academică pentru a fi cu adevărat utilă. Etica aplicată se află la celălalt capăt al spectrului; este o discuție relevantă despre moralitatea acțiunilor specifice în domenii precum medicina, afacerile și guvernarea. Etica normativă este studiul cadrelor etice. Este încercarea de a dezvolta linii directoare care nu enumeră acțiuni etice, dar pot judeca dacă o acțiune este etică în conformitate cu un sistem dat. De-a lungul anilor, au fost dezvoltate mai multe sisteme de etică:
ETICA DEONTOLOGICĂ
Deontologia este studiul datoriei morale. Ea ne învață că comportamentul etic începe cu o datorie stabilită. Un act este, așadar, etic dacă respectă acea datorie. Autoritatea datoriei este independentă atât de situație, cât și de rezultatul acțiunii. Trei surse posibile conferă autoritate datoriei: legea naturală (liniile directoare generale de comportament comune tuturor persoanelor), responsabilitățile contractuale (obligații voluntare sau asumate) sau Dumnezeu (Teoria poruncii divine). „Deontologia kantiană” a fost dezvoltată de Immanuel Kant, care considera că îndeplinirea reticentă sau accidentală a unei datorii nu poate fi considerată cu adevărat etică. El a susținut că o acțiune trebuie să fie efectuată cu scopul deliberat de a îndeplini o datorie și cu un spirit voluntar și amabil.
ETICA CONSECVENȚIALISTĂ
Consecințialismul este o școală care aproape că elimină agentul acționar din proces, înlocuindu-l cu rezultatul final al unei acțiuni. O acțiune poate fi etică numai dacă condiția pe care o produce este bună. În acest sens, majoritatea consecvențialiștilor sunt de acord. Dar există multe aspecte asupra cărora nu se pot pune de acord: Ce este bun? Bun pentru cine? Cine determină binele? Și contează faptul că niciunul dintre noi nu poate cunoaște rezultatele finale ale acțiunii noastre înainte de a acționa? Consecințialismul este atât de confuz, încât chiar și adepții săi sunt de acord că nu îl putem folosi pentru a ne ghida acțiunile; în schimb, ar trebui să ne bazăm pe reguli și instinct.
RELATIVISMUL ETIC
Definiția eticii nu impune ca binele și răul să fie imuabile. Adică, în teorie, etica se poate schimba în funcție de timp, loc și circumstanțe. Relativismul etic profită din plin de această teorie. Relativismul cultural spune că acțiunile unei persoane ar trebui comparate cu morala generală a societății agentului care acționează, nu cu morala observatorului. Pragmatiștii cred că etica ar trebui să evolueze, la fel ca studiul științei, pe măsură ce se fac noi descoperiri și observații despre lumea noastră. Relativismul moral ne învață că fiecare trebuie să-și dezvolte propria idee despre comportamentul etic și să o urmeze.
ETICA VIRTUȚII
Etica virtuții spune că comportamentul etic decurge în mod natural dintr-un caracter virtuos. Legile specifice sunt inutile, iar consecințele negative nu sunt un factor. În acest scop, responsabilitatea omenirii este de a dezvolta un caracter care să întruchipeze excelența, înțelepciunea și o viață împlinită. Într-un fel, etica virtuții combină cele trei școli anterioare. Datoria deontologiei ar putea fi interpretată ca manifestarea excelenței; o viață împlinită ar fi o consecință nobilă; iar pragmaticii susțin că se bazează pe înțelepciunea despre lumea lor.
ETICA CREȘTINĂ
Spre deosebire de celelalte școli etice normative, etica creștină răspunde la întrebări. Ea identifică adevărul (Dumnezeu), conturează baza eticii (principiile găsite în Biblie) și enumeră chiar și câteva legi universale care se aplică direct adevărului neschimbător.
Problema cu etica creată de om este că pornește de la o presupunere falsă a adevărului și încearcă să construiască de acolo. Deontologia spune că etica se bazează pe obligație, fără a baza această obligație pe adevărul lui Dumnezeu. Consecvențialismul spune că „binele” este adevărul, dar apoi nu poate defini ce este „binele”. Relativismul spune că nu putem cunoaște adevărul. Iar etica virtuții susține că putem lucra pentru a întruchipa noi înșine adevărul. Numai etica creștină spune că adevărul există (Psalmul 51:6), că adevărul poate fi cunoscut (Proverbele 3:3) și că vom avea nevoie de ajutorul Creatorului adevărului pentru a-l găsi (Ioan 14:16-17). Este o nebunie să ne bazăm standardele de comportament pe noțiunile noastre slabe despre adevărul cosmosului, când Adevărul Însuși este dispus să ne călăuzească (Ioan 14:6).
English
Ce este etica normativă?
