Întrebare
Ateismul este o religie?
Răspuns
Ar fi util să definim religia înainte de a încerca să clasificăm orice sistem de credințe, cum ar fi ateismul, ca religie. Aceste definiții provin de la dictionary.com:
1. Un set de credințe privind cauza, natura și scopul universului, în special atunci când este considerat ca fiind creația unei agenții sau a unor agenții supraomenești, implicând de obicei practici devoționale și rituale și conținând adesea un cod moral care guvernează conduita afacerilor umane.
2. Un set specific de credințe și practici fundamentale, general acceptate de un număr de persoane sau secte.
3. Grupul de persoane care aderă la un anumit set de credințe și practici.
4. Practicarea credințelor religioase; respectarea ritualurilor de credință.
5. Ceva în care cineva crede și pe care îl urmează cu devotament; un punct sau o chestiune de etică sau de conștiință.
Conform acestor definiții, ateismul poate fi într-adevăr considerat o religie.
În Biblie descoperim că, atunci când Dumnezeu a creat omenirea, El a încorporat în natura umană conștientizarea existenței Sale. Această conștientizare nu este o cunoaștere sau o înțelegere deplină a lui Dumnezeu; este pur și simplu cunoașterea înnăscută – pe care am putea-o numi „instinct” – că există o Ființă eternă, Dumnezeu. Pavel a explicat acest lucru destul de clar în Romani 1:19: „Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei [cei necredincioși], căci le-a fost arătat de Dumnezeu.” Toată lumea – credincioși și necredincioși deopotrivă – știe că există un Dumnezeu, chiar dacă ar nega această cunoaștere. Istoria ne oferă un exemplu. Atenienii aveau un altar dedicat unui Dumnezeu despre care știau că există, pe care nu-L cunoșteau și pe care știau că trebuie să-L venereze (Faptele Apostolilor 17:23). Altarul atenian „Unui Dumnezeu necunoscut” demonstrează că toți oamenii știu că există un Dumnezeu.
Dumnezeu i-a creat oamenii pentru a-L venera. Când o persoană nu-L venerează pe Dumnezeu, ea va venera orice altceva în afară de Dumnezeu. Asta este ateismul. Când un om Îl respinge pe Dumnezeu, el creează zei falși pe care să-i venereze. Omenirea creează zei după propria imagine păcătoasă, de exemplu, zeii greci și romani care erau imorali, mincinoși, corupți, meschini și cruzi. În vremurile mai moderne, există zeul musulman care laudă moartea (inclusiv sinuciderea) pentru o cauză religioasă ca fiind cea mai înaltă formă de închinare; și zeul umanist secular, care laudă infanticidul și eutanasia ca fiind cele mai mari expresii ale libertății personale. Omul a creat zei ai stelelor, ai planetelor, ai mării, ai vântului, ai râurilor, ai plantelor și ai animalelor; și-a transformat strămoșii în zei; a venerat spirite care se presupune că există în lucruri animate și neanimate; și și-a imaginat că poate deveni el însuși un zeu.
Chiar și ateul creează un zeu pe care îl poate venera. Psalmul 14:1 spune: „Nebunul zice în inima lui: «Nu este Dumnezeu!»” – traducerea literală a textului ebraic. Nebunul nu neagă existența lui Dumnezeu; el respinge autoritatea singurului Dumnezeu adevărat, înlocuindu-L pe Dumnezeu cu el însuși. Cu alte cuvinte, el devine propriul său zeu. El spune: „Nu există Dumnezeu pentru mine!”, adică „nu există alt Dumnezeu în afară de mine”. J.J. Stewart Perowne scrie despre Psalmul 14:1: „Aici este vorba mai degrabă de un ateism practic decât teoretic; nu atât o negare a existenței lui Dumnezeu, cât o negare a guvernării Sale morale asupra lumii.” (The Book of Psalms, Zondervan, 1966, 1:183–84)
Fiecare ființă umană știe, datorită modului în care Dumnezeu a creat natura umană, că există un Dumnezeu care trebuie venerat, un Dumnezeu care cere supunere și dependență. Dar ateul refuză să se supună lui Dumnezeu și, prin urmare, Îl respinge. El își ascunde rebeliunea cu minciuna – față de sine și față de ceilalți – că nu există Dumnezeu. Ateismul nu este necredința în Dumnezeu, ci respingerea lui Dumnezeu.
Este ateismul de fapt o religie? Răspunsul este „da”. Ateul se închină – nu se poate abține – pentru că Dumnezeu a creat în natura umană necesitatea de a se închina. Ateul, ca toți cei care Îl resping pe singurul Dumnezeu adevărat, își creează un idol – în cazul lui, este un idol al lui însuși, pentru a satisface atât cunoașterea interioară că există un Dumnezeu, cât și necesitatea interioară de a se închina acelui Dumnezeu. Ateul creează o religie a încrederii în sine, care corespunde uneia sau mai multor definiții ale religiei menționate mai sus.
English
Ateismul este o religie?
