Întrebare
A murit Isus?
Răspuns
Mulți lideri mondiali și-au lăsat amprenta asupra paginilor istoriei. Guru religioși au contribuit la modelarea culturii și a gândirii. Dar, indiferent de ceea ce i-au învățat pe oameni, au realizat sau au crezut, toți au un lucru în comun: toți sunt morți. A existat un moment în care fiecare mistic, împărat și filozof a venit pe lume și un alt moment în care a părăsit această lume. Putem vizita mormintele sau monumentele lor comemorative, iar sub pământ trupurile lor sau fragmentele de oase sunt încă acolo. Fiecare lider, profet sau rege a murit sau va muri, iar odată ce mor, asta este tot. Ei se confruntă cu judecata lui Dumnezeu la fel ca oricare altă ființă umană (Evrei 9:27; 2 Corinteni 5:10) – cu o singură excepție. Isus Hristos, Cel pe care se bazează întregul sistem de datare al lumii, nu este mort.
Deoarece El nu a fost doar un simplu om, Isus nu a venit în existență la un moment specific în timp. El a existat dintotdeauna ca Fiu al lui Dumnezeu (Ioan 1:1-5; 8:58). El a ales să părăsească cerul și să vină în această lume sub forma unui prunc uman (Luca 1:35; Filipeni 2:5-8). Și, deși mama Sa era om, Tatăl Său era Dumnezeu. Isus Hristos era pe deplin Dumnezeu și pe deplin om, trăind această viață pământească pentru a putea deveni Mijlocitorul dintre omenirea păcătoasă și un Creator sfânt (1 Timotei 2:5). El a suferit așa cum suferim noi, dar nu a păcătuit niciodată (Evrei 4:15). El a făcut întotdeauna ceea ce era plăcut Tatălui Său (Ioan 8:29; 14:31). Și când a venit timpul, S-a oferit pe Sine ca jertfă finală pentru păcatele noastre (Ioan 10:18; 2 Corinteni 5:21).
Isus a fost arestat și judecat pentru că a pretins că este Dumnezeu (Ioan 5:18; 10:33). L-au răstignit așa cum fusese profețit în Psalmul 22 și Isaia 53 (Luca 22:37). În timp ce atârna pe cruce, Isus a devenit fiecare păcat pe care omenirea l-a inventat (2 Corinteni 5:21; 1 Ioan 2:2). El a plătit în întregime prețul pe care îl datorăm lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi considerați neprihăniți și iertați. Când a strigat: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30), El nu Se referea la viața Sa pământească, deoarece le spusese deja ucenicilor Săi că Dumnezeu Îl va învia din morți în trei zile (Marcu 9:31; 10:33-34). El S-a referit la faptul că planul de răscumpărare a omului căzut, pe care El și Tatăl îl cunoșteau de la început, fusese acum împlinit (1 Petru 1:18-20; Faptele Apostolilor 2:23; Efeseni 1:4). Isus a murit cu adevărat fizic și a rămas mort aproape trei zile.
Isus a fost îngropat într-un mormânt împrumutat, pentru că nu urma să aibă nevoie de el pentru mult timp (Matei 27:59–60). Mormântul a fost asigurat de oficialii romani cu un sigiliu și un bolovan greu, făcându-l aproape imposibil de deschis. Apoi au fost desemnați paznici să stea de veghe, de teamă că ucenicii ar încerca să fure trupul și să pretindă că El a înviat așa cum promisese (Matei 27:62-66). Toată lumea era familiarizată cu prezicerea lui Isus, chiar dacă nimeni nu înțelegea exact ce însemna aceasta (Marcu 9:31-32). Gărzile erau o măsură de precauție suplimentară solicitată de liderii religioși evrei, într-un efort de a reduce la tăcere pentru totdeauna noile învățături pe care Isus din Nazaret le introdusese în cultura lor. Ei au considerat că, odată ce Liderul va fi mort și dispărut, fervoarea urmașilor Săi se va stinge și lucrurile vor putea reveni la starea inițială.
Lucrurile s-ar fi liniștit dacă Isus ar fi rămas în mormânt. Dacă Isus nu ar fi înviat din morți, El nu ar fi fost diferit de oricare alt reformator zelos. De fapt, Pavel scrie în 1 Corinteni 15:14 că „dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, și zadarnică este și credința voastră ”. Apoi, în versetele 17-19, el scrie: „Și, dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre, și prin urmare, și cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii! ”
Dar Isus n-a rămas mort. În a treia zi, exact așa cum spusese, a ieșit din mormânt (Matei 28:2-10; Marcu 16:4-7; Luca 24:1-8; Ioan 20:1-8, 19). Un înger i-a lăsat pe paznici fără cunoștință, a dat piatra la o parte și s-a așezat pe ea, așteptând să apară prietenii lui Isus (Matei 28:2; Ioan 20:1, 11-12). În următoarele patruzeci de zile, Isus S-a arătat la peste cinci sute de oameni (1 Corinteni 15:3-7), demonstrând că era într-adevăr pe deplin viu, fizic (Luca 24:36-42). Apoi S-a înălțat înapoi la cer în fața ucenicilor Săi (Luca 24:51; Faptele Apostolilor 1:9-11).
Isus este într-adevăr viu și stă acum la dreapta Tatălui (Evrei 1:3). El „trăiește veșnic” pentru a mijloci pentru poporul Său (Evrei 7:25) și a promis că va veni din nou (Ioan 14:3; Apocalipsa 22:2). El a îndurat despărțirea de Dumnezeu (Matei 27:46) pentru ca noi să nu trebuiască să o îndurăm și a biruit moartea pentru ca și noi să putem face la fel (1 Corinteni 15:55). El S-a deosebit de oricare alt lider religios, deoarece nu există niciun mormânt cu Numele Său pe el. Nu există niciun mormânt în care să se afle trupul Său. Numai Fiul lui Dumnezeu putea să moară pentru păcatele lumii și apoi să învieze din morți. Datorită învierii Sale, toți cei care își pun încrederea în El pot avea speranța unei învieri similare. Isus nu este mort, și pentru că El trăiește, putem trăi în veșnicie alături de El (Ioan 3:16-18; 14:19).
English
A murit Isus?
