Întrebare
Este Dumnezeu crud?
Răspuns
Există atei și agnostici care susțin că Dumnezeul care este prezentat în Biblie este crud. De exemplu, Biblia adnotată a scepticilor online are o întreagă secțiune dedicată pasajelor biblice care, susțin ei, demonstrează că Dumnezeu este crud. Etichetându-L pe Dumnezeu ca fiind crud, ei fac apel la sensibilitatea noastră umană, morală. Cuvântul cruzime este definit ca "indiferență insensibilă sau plăcere în a provoca durere și suferință". Întrebarea care ne stă acum în față este: E Dumnezeu crud? Pentru a răspunde afirmativ, ar trebui să admitem că lui Dumnezeu fie nu-I pasă de durere și suferință, fie chiar Îi face plăcere să-Și vadă creaturile suferind.
Ateii / agnosticii care susțin că Dumnezeu este crud au o mare sarcină de a aduce dovezii. Ei nu pretind doar că știu despre acțiunile lui Dumnezeu; ei pretind, de asemenea, că cunosc suficient circumstanțele în care El a efectuat acele acțiuni, precum și motivațiile Sale. În plus, pretind să cunoască însăși mintea lui Dumnezeu, atribuindu-I atitudinile de indiferență și/sau plăcere sadică necesare pentru a-L defini drept crud. Sincer, acest lucru depășește capacitatea scepticilor de a demonstra - nu au cum să cunoască mintea lui Dumnezeu. "Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre." (Isaia 55:8-9)
Nu există nicio îndoială că Dumnezeu permite și, uneori, provoacă durere și suferință, dar bunătatea lui Dumnezeu nu poate fi contestată de faptul că comite un act care ni se pare crud. Deși nu putem pretinde că cunoaștem raționamentul Său în orice împrejurare, cunoaștem câteva motive pentru acțiuni care ne pot părea crude, mai ales dacă nu știm - sau nu ne deranjăm să aflăm - circumstanțele:
1. Pentru a aplica o pedeapsă dreaptă - Dacă o pedeapsă este dreaptă, se poate spune că este crudă? Ceea ce criticii de obicei nu înțeleg este că dragostea lui Dumnezeu nu este diminuată atunci când El aplică pedeapsa asupra oamenilor. Dumnezeu este capabil să aducă judecata asupra unui grup de oameni răi, pentru a-i cruța pe cei care Îi sunt devotați. A permite ca răul și fărădelegile să rămână nepedepsite ar fi într-adevăr crud și ar indica o insensibilitate față de cei nevinovați. Atunci când Dumnezeu a făcut ca Marea Roșie să se închidă, înecând întreaga armată a lui Faraon, El a pedepsit răzvrătirea lui Faraon împotriva Sa și a protejat poporul Său ales de un măcel și o anihilare sigure (Exodul 14). O faptă greșită care nu duce la pedeapsă duce inevitabil la o faptă greșită din ce în ce mai mare, care nu aduce beneficii nimănui și este în detrimentul binelui comun. Chiar și atunci când Dumnezeu le-a spus israeliților să îi distrugă complet pe dușmanii lui Dumnezeu, inclusiv femeile și copiii, El știa că lăsându-i în viață ar fi asigurat existența generațiilor viitoare devotate practicilor idolatre malefice - inclusiv, în unele cazuri, sacrificarea copiilor pe altarele zeilor falși.
2. Pentru a aduce un bine mai mare - Durerea și suferința care produc un bine mai mare uneori nu pot fi aduse prin alte mijloace. Biblia ne spune că încercările și dificultățile produc creștini mai puternici, mai buni, și ar trebui să "le privim ca o mare bucurie" (Iacov 1:2) atunci când le întâlnim. Dumnezeu le aduce pentru binele nostru, pentru a ne rafina ca aurul în focul suferinței. Apostolul Pavel și-a văzut propriile suferințe - bătăi, lapidări, naufragii, foame, sete, frig, închisori - ca pe un mijloc de a se asigura că va fi mereu conștient de propria sa slăbiciune, că își va aminti mereu că puterea care acționează în el vine de la Dumnezeu, nu de la el însuși, și că nu va fi niciodată amăgit să se bazeze pe propria sa putere (2 Corinteni 1:8-10; 4:7-12). Împotriva necredincioșilor, dreptatea lui Dumnezeu este justificată atunci când El le provoacă durere și suferință pentru că o merită. El Își demonstrează mila față de ei avertizându-i în mod repetat cu privire la consecințele păcatului. Atunci când, prin propria lor răzvrătire, ei își provoacă singuri calamități, aceasta este o pedeapsă dreaptă, nu cruzime. Faptul că El îi lasă pe rebeli să continue să își agite pumnii în fața Lui atât de mult timp indică mila și răbdarea Sa, nu cruzimea.
3. Pentru a Se glorifica - Dumnezeu este glorificat prin expunerea atributelor Sale. Suntem cu toții de acord că El arată minunat pentru noi atunci când iubirea și mila Sa sunt expuse, dar din moment ce fiecare atribut este sfânt și perfect, chiar și expunerea mâniei și a furiei Sale Îi aduce glorie. Și acesta este scopul final - gloria Lui, nu a noastră. Creierul nostru mic și limitat nici măcar nu și-L poate imagina în mod adecvat, cu atât mai puțin să-L pună în discuție.
Toate acestea sunt cauze demne, valide și nobile pentru durere și suferință. Contrar afirmațiilor scepticilor, există motive întemeiate pentru care Dumnezeu permite răul și suferința în această lume. Suntem privilegiați să cunoaștem unele dintre aceste motive, dar nu întotdeauna știm de ce permite Dumnezeu răul și suferința. A avea încredere în Dumnezeu în ciuda faptului că nu cunoaștem motivele nu este un salt orb al credinței. Mai degrabă, avem încredere în El în ceea ce privește lucrurile pe care nu le înțelegem, pentru că vedem credincioșia Sa în acele acțiuni pe care le înțelegem.
Dacă citim Biblia cu atenție, în loc să-L vedem pe Dumnezeu acționând din cruzime, Îl vedem acționând din dragoste pentru noi. De exemplu, cartea lui Iov este adesea menționată ca un exemplu al acțiunilor sadice ale lui Dumnezeu împotriva unui om nevinovat. Cartea declară că Iov a fost nevinovat de suferința care s-a abătut asupra sa, ceea ce pare să favorizeze afirmația ateului. Dar a susține că aceasta dovedește că Dumnezeu este sadic trădează o înțelegere foarte superficială a cărții Iov.
În Orientul Apropiat, în timpul patriarhilor, o credință comună era că Dumnezeu îi binecuvânta întotdeauna pe cei drepți și le aducea suferință celor nedrepți. Cartea lui Iov este o polemică împotriva acestei teologii. Povestea arată că viziunea omului cu privire la dreptatea lui Dumnezeu trebuia să fie modificată. Trebuie să înțelegem că Dumnezeu nu Se limitează la a folosi suferința ca mijloc de răzbunare. El o folosește și pentru a-i îndepărta pe oameni de lucrurile pământești care îi ademenesc atât de ușor. În plus, Iov îi aduce pe oameni mai aproape de înțelegerea lucrării de ispășire a lui Dumnezeu de pe cruce. Dacă omenirea ar continua să creadă că Dumnezeu nu i-ar putea permite unui om nevinovat să sufere, atunci am fi ratat planul lui Dumnezeu de răscumpărare a lumii. Căci Dumnezeu a permis suferința unui om perfect nevinovat (Isus Hristos) pentru a-i aduce pe ai Săi la mântuire. Așadar, cartea Iov sfârșește prin a fi o contribuție neprețuită la istoria răscumpărării.
Pe scurt, scepticul trebuie să suporte o foarte mare sarcină de a aduce dovezi atunci când susține că acțiunile lui Dumnezeu sunt caracterizate de cruzime. În context, pasajele biblice care par să Îl descrie pe Dumnezeu ca fiind crud în realitate nu fac acest lucru. De altfel, cu o înțelegere adecvată a Scripturii, vedem că acțiunile lui Dumnezeu sunt întotdeauna motivate de caracterul Său sfânt și perfect și în concordanță cu acesta.
English
Este Dumnezeu crud?
