E important să-i dai copilului o educație creștină?


Întrebare: E important să-i dai copilului o educație creștină?

Răspuns:
Pentru cei care cred în Isus Cristos, dacă educația creștină e importantă sau nu pare un lucru evident. Răspunsul ar fi un emfatic: „Da!” Așadar de ce să pui întrebarea? Pentru că întrebarea vine din nenumărate perspective din cadrul credinței creștine. Poate că întrebarea ar trebui să fie „Cine e responsabil să-i prezinte copilului meu creștinismul?” sau „Ar trebui educația copilului meu să fie făcută în public, în privat sau acasă?” Sunt multe opțiuni vizavi de acest subiect, unele susținute foarte puternic și dezbătute la nesfârșit și din punct de vedere emoțional.

Când începem să căutăm perspectiva biblică, ajungem la pasajul definitoriu din Vechiul Testament privind educația copiilor, care se găsește în Deuteronomul 6.5-8: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi.” Istoria evreilor arată că tatăl trebuia să fie atent să-și învețe copiii căile și cuvintele Domnului, pentru dezvoltarea spirituală și bunăstarea lor. Mesajul din acest pasaj e repetat în Noul Testament, unde Pavel îi îndeamnă pe părinți să-și crească copiii în „mustrarea și învățătura Domnului” (Efeseni 6.4). Proverbele 22.6 ne spune de asemenea: „Învață-l pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Învățarea include nu doar educația formală, ci și primele învățături pe care părinții le dau copilului, adică educația primară. Această învățare are menirea de a așeza temeinic copilul pe temelia pe care se bazează viața lui.

Însă trecând la subiectul educației formale, întâlnim câteva înțelegeri greșite pe care le vom aborda. Mai întâi de toate, Dumnezeu nu spune că numai părinții trebuie să-i educe pe copii, cum susțin mulți, și în al doilea rând, El nu spune că educația publică e rea și trebuie să ne educăm copiii numai în școli creștine sau în sistem de școală acasă. Principiul pe care îl găsim în Scriptură este cel de responsabilitate primară. Dumnezeu nu le dă nicăieri indicii părinților să evite educația în afara căminului. Așadar, să spui că singura metodă „biblică” de educație formală constă din școlile acasă sau cele creștine înseamnă să adaugi la Cuvântul lui Dumnezeu, și vrem să evităm să folosim Biblia ca să ne validăm propriile noastre opinii. Însă adevărul e tocmai contrariul: vrem să ne bazăm opiniile pe Biblie. Și vrem să evităm și argumentul că numai învățătorii „instruiți” sunt în stare să ne educe copiii. Din nou, chestiunea în cauză e responsabilitatea primară, care le aparține părinților.

În Scriptură nu se pune problema ce tip de educație generală primesc copiii noștri, ci prin ce paradigmă trebuie filtrată acea informație. De exemplu, un copil care urmează școala acasă poate primi o educație „creștină”, dar să eșueze în viață pentru că nu Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeul Scripturii și nu înțelege principiile scripturale. De asemenea, un copil care a primit educație publică poate ajunge să înțeleagă erorile înțelepciunii lumii văzând felul în care aceasta eșuează prin prisma Cuvântului lui Dumnezeu, din care a fost învățat cu grijă acasă. În ambele cazuri informația e filtrată prin lentilele Scripturii, dar înțelegerea spirituală autentică există doar în cel de-al doilea caz. La fel, un elev poate învăța într-o școală creștină și să nu ajungă niciodată să-L perceapă pe Dumnezeu într-o relație intimă, personală. În mod primordial părinții sunt responsabili de modelarea copilului într-un mod care va realiza educația spirituală adevărată.

În Evrei 10.25, Dumnezeu îi dă creștinului porunca: „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie.” Trupul lui Cristos este parte integrantă din educația copiilor, fiind alături de părinți în creșterea și educarea copiilor în chestiunile spirituale. Expunerea la ceva din afara structurii familiei – în cazul de față învățătură biblică sănătoasă din partea bisericii și a Școlii duminicale – e un lucru bun și necesar.

Așadar, indiferent de ce tip de instituție de învățământ alegem, părinții sunt primii responsabili de educația spirituală a copiilor lor. Un profesor de la o școală creștină, un pastor, un învățător de Școală duminicală și părinții pot să greșească cu privire la un anumit punct de vedere teologic. Așadar, când îi învățăm pe copiii noștri lucruri spirituale, ei trebuie să înțeleagă că singura sursă de adevăr absolut e Scriptura (2 Timotei 3.16). Prin urmare, probabil că cea mai importantă lecție care îi putem învăța pe copii este să urmeze exemplul celor din Bereea care „cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este așa” (Fapte 17.11) și să testeze orice lucru care sunt învățați – din orice sursă – cu Cuvântul lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 5.21).

English
Înapoi la pagina de început în limba Română
E important să-i dai copilului o educație creștină?