Întrebare
Ce este întristarea după voia lui Dumnezeu?
Răspuns
Expresia "întristarea după voia lui Dumnezeu" apare o singură dată în Scriptură, în 2 Corinteni 7:10-11: "În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire și de care cineva nu se căiește niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră, după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate, voi ați arătat că sunteți curați în privința aceasta." Întristarea după voia lui Dumnezeu este un sentiment acut de tristețe pe care îl experimentăm ca urmare a păcatelor pe care le-am comis.
Referirea lui Pavel la întristarea după voia lui Dumnezeu din 2 Corinteni 7 a fost cauzată de reacția credincioșilor din Corint la o scrisoare anterioară în care Pavel îi mustra pentru disensiunile care erau prezente în biserică. Deși i-a părut rău că a trebuit să îi rănească, el s-a bucurat că scrisoarea sa i-a adus la întristarea după voia lui Dumnezeu. Această tristețe este cea care aduce pocăința care duce la mântuire (2 Corinteni 7:8-9).
Întristarea după voia lui Dumnezeu este un fel de suferință care îl poate aduce pe păcătosul pocăit la lacrimi de durere. Un bun exemplu în acest sens este Petru în momentul arestării și al procesului lui Isus. Când a fost acuzat că a fost unul dintre urmașii Lui, Petru s-a lepădat de Isus blestemându-se și jurând în fața acuzatorilor săi că nu L-a cunoscut pe Om. După ce a auzit cocoșul cântând de trei ori, și-a amintit cuvintele lui Isus, care profețise chiar acțiunile lui Petru, și a ieșit afară și a plâns cu amar (Matei 26:74-75).
Iacov a scris: "Curățați-vă mâinile, păcătoșilor; curățați-vă inima, oameni cu inima împărțită! Simțiți-vă ticăloșia; tânguiți-vă și plângeți! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, și bucuria voastră în întristare." (Iacov 4:8-9) Iacov se referă la acest tip de tristețe profundă prin porunca sa de a se "întrista, a jeli și a plânge". Astfel de cuvinte amintesc de îndemnul profeților din Vechiul Testament ca oamenii să se pocăiască, să se întristeze pentru păcatele lor și să stea în sac și cenușă.
O altă ilustrare a întristării după voia lui Dumnezeu a fost arătată de David, "un om după inima lui Dumnezeu" (Faptele Apostolilor 13:22). David și-a arătat întristarea după voia lui Dumnezeu pentru păcatele sale în mulți dintre psalmii săi. În unul dintre ei, el imploră îndurarea lui Dumnezeu și strigă: "Nu mai pot gemând! În fiecare noapte îmi stropesc așternutul și-mi scald patul în lacrimi." (Psalmul 6:6) Apostolul Pavel a descris propriile sale lupte cu păcatul: "O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?" Apoi el dă răspunsul: "Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!" (Romani 7:24-25)
Întristarea după voia lui Dumnezeu rezultă dintr-o convingere sinceră că L-am ofensat pe Dumnezeu prin păcatul nostru. O astfel de convingere arzătoare produce în inima noastră o întristare după voia lui Dumnezeu. Când privim la Cel care a fost străpuns pentru păcatele noastre, suntem profund întristați în duh. Și hotărâm în inima noastră că, cu ajutorul lui Dumnezeu, "vom înceta să facem răul și vom învăța să facem binele" (Isaia 1:16).
English
Ce este întristarea după voia lui Dumnezeu?
