Întrebare
Ce înseamnă când psalmistul Îi cere lui Dumnezeu "Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!", în Psalmul 61:2?
Răspuns
În Psalmul 61:2, psalmistul David Îl imploră pe Dumnezeu: "Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!" De mai multe ori pe parcursul psalmului, autorul strigă către Dumnezeu și Îi cere ajutorul. El Îi cere lui Dumnezeu să îi "audă" strigătul și să îi "asculte" rugăciunea (Psalmul 62:1). Prin aceste exclamații, psalmistul recunoaște că nu se poate încrede în forțele proprii și Îl imploră pe Dumnezeu să fie "Stânca" lui.
Psalmistul Îl cheamă pe Dumnezeu dintr-un loc în care simte o nevoie disperată: "De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită." (Psalmul 61:2) Scriitorul se simte izolat și obosit; își pierde repede speranța. Apoi vine rugămintea: "Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!" (Psalmul 61:2) În timp ce rostește cererea, David își amintește de ajutorul pe care l-a primit în trecut de la Domnul: "Căci Tu ești un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmașului." (Psalmul 61:3) Bunătatea lui Dumnezeu din trecut îi dă lui David credința de a se ruga în dificultatea prezentă.
Atunci când David îi cere lui Dumnezeu "Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!", el Îi cere să fie locul său de refugiu. Biblia se referă frecvent la formațiunile stâncoase ca fiind locuri de siguranță unde cineva se poate ascunde de un inamic. În 1 Samuel 13:6, unii bărbați israelieni s-au ascuns în peșteri stâncoase pentru a fugi de filistenii care îi urmăreau. În Psalmul 18:2, David se referă la Dumnezeu ca la "stânca mea în care mă ascund". Când se face referire la Dumnezeu ca la o "stâncă", imaginea nu este cea a unei pietre mici pe care cineva ar putea-o ține în mână. În schimb, Dumnezeu este ca un bolovan mare sau chiar un munte stâncos care servește drept temelie și loc de refugiu.
Atunci când psalmistul Îi cere lui Dumnezeu "Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!", el îi cere, de asemenea, să îl ridice într-un loc de adăpost și protecție. Unii înțeleg expresia "stânca prea înaltă pentru mine" ca fiind o referire la orașul Ierusalim, care se află pe o creastă muntoasă (a se vedea Ieremia 21:13). Cu toate acestea, David i-ar putea cere pur și simplu lui Dumnezeu să îl conducă la Dumnezeu Însuși, care este "terenul cel mai înalt" pe care cineva îl poate căuta. Atât în timpurile biblice, cât și în zilele noastre, terenurile înalte sunt considerate sigure și securizate, deoarece oferă un punct de observație strategic și sunt ușor de apărat. Gândește-te la modul în care oamenii caută un teren mai înalt atunci când apele inundațiilor încep să crească sau la modul în care combatanții în războaie caută să ia terenul mai înalt de la inamicul lor.
Când Îi cerem lui Dumnezeu "Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!", recunoaștem că El este refugiul și siguranța noastră și că ne va oferi protecție și adăpost în vremuri de necaz.
English
Ce înseamnă când psalmistul Îi cere lui Dumnezeu "Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!", în Psalmul 61:2?
