Întrebare
Cum ar trebui un creștin să privească mișcarea pentru drepturile civile?
Răspuns
Pe scurt, ceea ce Biblia ne învață despre mișcarea pentru drepturile civile este următorul lucru: ea nu ar fi trebuit să fie necesară. Începând cu răpirea și sclavia a milioane de oameni, continuând cu atitudinile pline de ură care îi împiedicau pe vecini să folosească aceeași fântână de apă potabilă, atitudinile și acțiunile care au dus la o cultură în care mișcarea pentru drepturile civile a devenit necesară erau toate categoric nebiblice. Creștinismul și drepturile civile ar trebui să meargă mână în mână. Discriminarea pe bază de rasă sau culoare a pielii nu are loc în viziunea creștină asupra lumii.
În primul rând, practica sclaviei care a adus milioane de africani în sudul Americii era complet nebiblică și necreștină. Exodul 21:16 spune: „Cine va fura un om și-l va vinde sau îl va ține în mâinile lui să fie pedepsit cu moartea.” Câteva mii de ani mai târziu, Pavel a echivalat răpirea cu fărădelegea și rebeliunea împotriva poruncii lui Dumnezeu (1 Timotei 1:8-10). Avertismentele din Noul Testament adresate sclavilor să se supună stăpânilor lor nu justifică acțiunile comercianților, ale proprietarilor de sclavi sau ale guvernului și ale societății care procurau și îi tratau pe sclavi în moduri direct contrare Scripturii.
După eliberarea sclavilor din America, atitudinile și acțiunile necuviincioase față de ei au continuat. Nu există nimic scriptural în ceea ce privește prejudecățile rasiale (Galateni 3:28), practicile comerciale nedrepte (Proverbele 20:10), segregarea forțată în cadrul comunității creștine (Galateni 3:29) sau uciderea (Exod 20:13). Dar păcatul uman a continuat să modeleze o societate abuzivă timp de o sută de ani după eliberarea sclavilor.
Scopul mișcării pentru drepturile civile era bun și biblic – asigurarea drepturilor echitabile și a tratamentului egal pentru toți. Prin urmare, orice acțiune care a fost îndreptată împotriva acestui scop trebuie considerată nebiblică. Biblia nu numai că interzice favorizarea anumitor grupuri de oameni, ci interzice tratamentul nedrept față de oricine (Iacov 2:1-7).
Datorită politicilor non-violente ale multor lideri ai mișcării pentru drepturile civile, o mare parte dintre eforturile depuse în acest sens au fost biblice. Libertatea de exprimare este garantată tuturor americanilor, iar a reaminti guvernului și culturii de responsabilitățile lor constituționale și spirituale este un lucru bun și corect. Efortul și răbdarea extraordinare ale activiștilor pentru drepturile civile de a lucra în cadrul sistemelor juridice locale și naționale sunt un exemplu excelent de schimbare pozitivă a autorității date de Dumnezeu din interior. Freedom Riders, activiști care au călătorit cu autobuzul pentru a contesta legile statelor privind segregarea, au acționat, de asemenea, în conformitate cu legea, deoarece, în anul precedent, Curtea Supremă a Statelor Unite hotărâse în cazul Boynton v. Virginia că segregarea rasială în transportul public încălca Legea comerțului interstatal. Rezistența lor în fața atacurilor fizice și a închisorii este un exemplu clasic al punerii în practică a versetului din 1 Petru 2:20.
La baza „drepturilor civile” se află valoarea dată de Dumnezeu fiecărui individ. Fiecare persoană este creată după chipul lui Dumnezeu. Când națiunile recunosc drepturile civile, ele recunosc egalitatea întregii omeniri. Mișcarea pentru drepturile civile din America secolului al XX-lea poate fi considerată, în mare parte, un bun exemplu de încurajare a unei națiuni să întruchipeze mai multe standarde biblice.
English
Cum ar trebui un creștin să privească mișcarea pentru drepturile civile?
