Întrebare
Biblia ne învață că dragostea e dragoste?
Răspuns
Expresia „dragostea e dragoste” poate părea de la sine înțeleasă. Evident, dragostea este dragoste; ce altceva ar putea fi? Cu toate acestea, expresia, așa cum este folosită în mod obișnuit astăzi, implică un sens în mare parte nebiblic.
„Dragostea e dragoste” este o expresie auzită cel mai des de la membrii și activiștii comunității LGBTQ+. Un participant la mitingul Love & Equality Rally din 2016, din New York, a spus: „Pentru mine, «dragostea e dragoste» înseamnă că prietenii și familia mea și oricine ar putea iubi pe cineva sunt capabili să-i iubească, liber și de bunăvoie. Nimeni nu le spune că asta nu este în regulă.” (www.bustle.com/p/8-lgbtq-activists-share-what-love-is-love-means-to-them-in-donald-trumps-america-7278041, accesat la 2/3/2023) În esență, cei care folosesc expresia „dragostea e dragoste” susțin că tot ceea ce se numește „dragoste” este la fel de valabil și de valoros, indiferent de obiectul sau modul în care este exprimată. Toți oamenii ar trebui să aibă dreptul să „iubească” (adesea echivalat cu „a face sex cu”) pe cine doresc, cum doresc și când doresc. Atâta timp cât cineva se simte apreciat, este fericit și găsește satisfacție sexuală, nu contează dacă relația este homosexuală, heterosexuală sau bisexuală, de cuplu sau de trei persoane, sau orice altceva. „Dragostea e dragoste.”
Dar „dragostea e dragoste” nu este ceea ce spune Biblia despre dragoste. Așa cum subliniază C.S. Lewis în The Four Loves [Cele partu iubiri], există diferite tipuri de iubire exprimate în patru cuvinte grecești în tot Noul Testament. Acestea sunt afecțiunea (storge), prietenia (philia), romantismul (eros) și caritatea (agape) (www.cslewis.com/four-types-of-love, accesat la 2/3/2023). Fiecare dintre aceste iubiri este distinctă și se aplică în mod diferit; nu iubești mâncarea ta preferată în același mod în care îți iubești cel mai bun prieten și nu iubești un animal de companie în același mod în care îți iubești soțul sau soția. Iubirea lui Dumnezeu pentru noi, agape, este cea mai pură și necondiționată formă de iubire. Prin urmare, o iubire nu este neapărat egală cu o altă iubire.
Mai mult, tipul de iubire sugerat de expresia „dragostea răstoarnă învățătura biblică”. Sloganul este adesea însoțit de afirmații că oamenii nu pot controla de cine se îndrăgostesc, așa că nu ar trebui să fie judecați sau rușinați pentru asta; dragostea este ceva natural. Însăși expresia „a te îndrăgosti” subliniază natura involuntară percepută a iubirii. Această viziune asupra dragostei nu este deloc dragoste adevărată, ci doar o pasiune: senzații induse de hormoni și valuri de emoții pline de fluturi în stomac. Poate că este adevărat că pasiunea poate apărea în mod neașteptat și neintenționat, dar sentimentele implicate sunt, în general, egoiste.
Adevărata iubire din Biblie nu este doar emoțională. Este o alegere zilnică și o serie de acțiuni altruiste. Prima epistolă către Corinteni 13 enumeră calitățile iubirii, și nimic din această listă – răbdarea, bunătatea, perseverența etc. – nu se întâmplă fără un efort conștient. Iubirea biblică este muncă și nu este întotdeauna însoțită de dulceața siropoasă pe care mulți oameni o asociază cu iubirea. Cu siguranță, Isus nu a experimentat sentimente fericite și confuze când a dat dovadă de iubire supremă pe cruce (Romani 5:8).
În plus, 1 Ioan 4:16 spune: „Dumnezeu este iubire”, așa că folosirea expresiei „iubirea este iubire” îl elimină pe Dumnezeu din ecuație, înlocuindu-l cu „iubirea”. Versetul 19 spune: „Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi”. Prin urmare, Dumnezeu este sursa și modelul iubirii adevărate; El este singurul motiv pentru care știm măcar ce este iubirea. Înlăturarea Lui din peisaj îi determină pe oameni să slujească și să trăiască pentru ceea ce ei numesc iubire, mai degrabă decât pentru Dumnezeu și iubirea Lui adevărată. Urmărirea unei emoții intense și considerarea acesteia ca fiind binele suprem și scopul existenței a dus la rate record de divorț, relații LGBTQ+, cultura aventurilor de o noapte și multe altele. Înlocuirea lui Dumnezeu cu un idol al iubirii auto-definite îi trage pe oameni pe o pantă alunecoasă, deschizându-le ușile pentru a urmări orice fel de păcat și desfrâu, atâta timp cât persoanele implicate sunt „îndrăgostite”. Dacă „iubirea este iubire”, atunci ar trebui să îmbrățișăm „iubirea” care derivă satisfacția sexuală de la copii, animale sau obiecte neînsuflețite?
Creștinii sunt chemați în repetate rânduri să „iubească pe aproapele ca pe ei înșiși” (Matei 19:19; Marcu 12:31; Iacov 2:8). Aceasta înseamnă să ne iubim unii pe alții cu iubirea intenționată și sacrificială a Bibliei – o iubire care își are originea și este definită de caracterul lui Dumnezeu Însuși – și nu cu iubirea superficială, egoistă și distorsionată a mentalității „iubirea este iubire”.
English
Biblia ne învață că dragostea e dragoste?
