Cum pot ști că dorințele inimii mele sunt de la Dumnezeu?


Întrebare: Cum pot ști că dorințele inimii mele sunt de la Dumnezeu?

Răspuns:
Domnul Isus răspunde la această întrebare pentru noi: „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele." (Matei 15.19) Și apoi: „El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om." (Marcu 7.20-23)

În aceste pasaje, Isus arată sursa dorințelor noastre: dorințele noastre carnale vin din interiorul ființei noastre. Păcatul nu apare ca rezultat al forțelor exterioare. El se naște în ungherele ascunse ale gândurilor și intențiilor noastre, din dorințele secrete pe care numai mintea și inima le pot zări. Miezul problemei este că, în starea noastră căzută, dorințele inimii noastre nu vin de la Dumnezeu. Ieremia confirmă în plus natura inimii omului: „Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?" (Ieremia 17.9)

De multă vreme părerea majorității este că toți oamenii sunt în esență buni și decenți și că împrejurările vieții cum sunt sărăcia sau creșterea deficitară ne transformă în ucigași și hoți. Însă Biblia ne învață că toți oamenii suferă de o maladie comună – păcatul. Apostolul Pavel o numește natura noastră păcătoasă. „Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine." (Romani 7.18-20) Inima noastră rea ne duce la păcat.

Mai mult, inima e atât de coruptă și de înșelătoare, încât motivele noastre nu ne sunt clare nici nouă înșine. Fiindcă suntem creaturi păcătoase, născocim și creăm lucruri rele în aroganța și autosuficiența inimii noastre (Proverbele 16.30, Psalmul 35.20, Mica 2.1, Romani 1.30). Adevărul e că numai Dumnezeu poate examina cele mai adânci motive și cele mai ascunse dorințe ale noastre, și numai prin puterea Lui putem spera să ne eliberăm de nesiguranța și depravarea care sunt țesute adânc în inima noastră. Numai El cercetează totul și ne cunoaște în mod intim (Evrei 4.11-13).

Din fericire, Dumnezeu nu ne abandonează în luptele noastre cu dorințele dăunătoare și tendințele păcătoase. Dimpotrivă, ne dă harul și puterea de care avem nevoie să ne împotrivim păcatului și să-l biruim atunci când pândește la ușa inimii noastre. Psalmistul ne spune: „Domnul să-ți fie desfătarea și El îți va da tot ce-ți dorește inima. Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El și El va lucra! El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina și dreptul tău ca soarele la amiază." (Psalmul 37.4-6)

Dumnezeu poate literalmente sădi dorințele Lui în inima omului, inimă care, fără El, e deznădăjduit de rea și înșelătoare. El înlocuiește răul cu bine și pune inima pe direcție înspre El, înlăturând dorințele noastre și înlocuindu-le cu ale Lui. Acest lucru se întâmplă numai când venim la El cu pocăință și acceptăm darul salvării prin Domnul Isus Cristos. În acel moment El scoate afară inima de piatră și o înlocuiește cu o inimă de carne (Ezechiel 11.19). Face acest lucru prin implantarea supranaturală a Duhului Său Sfânt în inima noastră. Atunci dorințele noastre devin dorințele Lui, voința noastră caută să facă voia Lui și rebeliunea noastră se transformă în ascultare cu bucurie.

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
Cum pot ști că dorințele inimii mele sunt de la Dumnezeu?

Află cum să ...

petrece veșnicia cu Dumnezeu



primi iertare de la Dumnezeu