Întrebare
Ce este doctrina substituției?
Răspuns
Substituția este una dintre temele majore ale Bibliei. Dumnezeu a instituit principiul substituției în Grădina Edenului, când Adam și Eva au păcătuit. Prin uciderea unui animal pentru a le acoperi goliciunea (Geneza 3:21), Dumnezeu a început să picteze o imagine a ceea ce ar fi necesar pentru a readuce omenirea într-o relație adecvată cu El. El a continuat această temă cu poporul Său ales, Israel. Dându-le Legea, Dumnezeu le-a arătat sfințenia Sa și le-a demonstrat incapacitatea lor de a atinge acea sfințenie. Dumnezeu le-a acordat apoi un substitut pentru a plăti prețul pentru păcatul lor, sub forma jertfelor de sânge (Exodul 29:41-42; 34:19; Numeri 29:2). Prin jertfirea unui animal nevinovat în conformitate cu specificațiile lui Dumnezeu, ființele umane puteau avea păcatele iertate și puteau intra în prezența lui Dumnezeu. Animalul a murit în locul păcătosului, permițându-i astfel să plece liber, justificat. Leviticul 16 vorbește despre țapul ispășitor, peste care bătrânii lui Israel își puneau mâinile, transferând simbolic păcatele poporului pe țap. Acesta era apoi eliberat în pustiu, ducând departe păcatele poporului.
Tema substituției se regăsește în Vechiul Testament ca un precursor al venirii lui Isus Hristos. Sărbătoarea Paștelui prezenta în mod vizibil un înlocuitor. În Exodul 12, Dumnezeu îi dă instrucțiuni poporului Său să se pregătească pentru venirea Nimicitorului care va lovi primul născut de parte bărbătească din fiecare familie ca o judecată asupra Egiptului. Singura modalitate de a scăpa de această urgie era să ia un miel de parte bărbătească perfect, să îl omoare și să ungă cu sângele lui stâlpii ușilor și pragul de sus al caselor lor. Dumnezeu le-a spus: "Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va nimici nicio urgie atunci când voi lovi țara Egiptului." (Exodul 12:13) Acel miel de Paște era un substitut pentru fiecare întâi născut de parte bărbătească ce l-ar fi acceptat.
Dumnezeu a transpus această temă a substituției în Noul Testament odată cu venirea lui Isus. El a pregătit scena, astfel încât omenirea să înțeleagă exact ce a venit Isus să facă. 2 Corinteni 5:21 spune: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El." Mielul perfect al lui Dumnezeu a luat asupra Sa păcatele lumii, Și-a dat viața și a murit în locul nostru (Ioan 1:29; 1 Petru 3:18). Singura jertfă acceptabilă pentru păcat este o jertfă perfectă. Dacă am muri pentru propriile noastre păcate, nu ar fi o plată suficientă. Noi nu suntem perfecți. Doar Isus, Omul-Dumnezeu perfect, Se potrivește cerinței, iar El Și-a dat viața pentru a noastră de bunăvoie (Ioan 10:18). Nu puteam face nimic pentru a ne salva, așa că Dumnezeu a făcut acest lucru pentru noi. Profeția mesianică din Isaia 53 arată foarte clar moartea substitutivă a lui Hristos: "Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți." (versetul 5)
Substituția lui Isus pentru noi a fost perfectă, spre deosebire de jertfele de animale din Vechiul Testament. Evrei 10:4 spune: "Căci este cu neputință ca sângele taurilor și al țapilor să șteargă păcatele." Cineva ar putea spune: "Vrei să spui că toate acele jertfe pe care le-au făcut evreii au fost în zadar?" Scriitorul clarifică faptul că sângele animalelor în sine nu avea nicio valoare. Lucrul care făcea diferența era ceea ce simboliza acel sânge. Valoarea jertfelor din vechime era că animalul era un substitut pentru păcatul unei ființe umane și că arătau spre jertfa supremă a lui Hristos (Evrei 9:22).
Unii oameni fac greșeala de a crede că, din moment ce Isus a murit pentru păcatele lumii, toată lumea va ajunge în cer într-o zi. Acest lucru este incorect. Moartea substitutivă a lui Hristos trebuie aplicată personal fiecărei inimi, în același mod în care sângele Paștelui trebuia aplicat personal la ușă (Ioan 1:12; 3:16-18; Faptele Apostolilor 2:38). Înainte de a putea deveni "dreptatea lui Dumnezeu în El", trebuie să schimbăm vechea noastră natură păcătoasă cu cea sfântă a Lui. Dumnezeu oferă Înlocuitorul, dar noi trebuie să primim personal acel Înlocuitor prin acceptarea lui Hristos cu credință (Efeseni 2:8-9).
English
Ce este doctrina substituției?
