Întrebare
Ce este impasibilitatea divină?
Răspuns
Ideea de impasibilitate divină este că Dumnezeu nu simte durere și nu are emoții. Impasibilitatea divină este un concept dificil, deoarece adesea înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. Din acest motiv, unii cred că termenul este mai bine să rămână neutilizat sau să fie înlocuit cu altceva. Impasibilitatea provine din cuvântul rădăcină pentru pasiune, care poate însemna "emoție puternică" sau "suferință". Majoritatea oamenilor care vorbesc despre impasibilitatea divină au în minte ceva din ambele aspecte.
Conceptul de impasibilitate divină izvorăște din natura neschimbătoare a lui Dumnezeu - imuabilitatea Sa. Gândul este că Dumnezeu nu simte durere și tristețe, nu Își schimbă gândul și nu are emoții. Dacă Dumnezeu S-ar putea schimba, se spune, aceasta ar implica perfecțiunea Sa. Dacă S-ar schimba, chiar și pentru a-Și exprima emoțiile, atunci fie S-ar îmbunătăți (ceea ce ar indica faptul că este mai puțin perfect acum), fie S-ar înrăutăți (ceea ce L-ar lăsa mai puțin perfect după schimbare). Potrivit celor care susțin impasibilitatea divină, pasajele din Scriptură care indică faptul că Dumnezeu simte pasiune sau durere sunt simple antropomorfisme. Cu toate acestea, dusă până la concluzia logică, imuabilitatea absolută a lui Dumnezeu ar părea să excludă orice acțiune din partea Sa. El ar fi o Ființă statică - o statuie.
La celălalt capăt al spectrului se află teiștii deschiși, care iau cuvintele biblice referitoare la emoțiile lui Dumnezeu la propriu. Ei Îl văd pe Dumnezeu reacționând la alegerile ființelor umane cu emoție autentică, dezamăgire sau chiar surpriză. Teiștii deschiși ar spune că Dumnezeu nu știe ce vor face ființele umane, așa că atunci când află, are o reacție autentică. Ceea ce susținătorii impasibilității divine văd ca antropomorfism, teiștii deschiși văd ca o simplă declarație de fapt. Lui Dumnezeu I-a părut rău că a creat omenirea, așa că a decis să o șteargă de pe fața pământului (Geneza 6:7). Conform teiștilor deschiși, atunci când Dumnezeu a aflat cât de păcătoasă a devenit omenirea, a regretat acțiunea Sa anterioară și a făcut o corecție de curs. Noi respingem teismul deschis pentru că diminuează perfecțiunea lui Dumnezeu.
Scriptura pare să traseze o cale de mijloc între teismul deschis și impasibilitatea divină. Dumnezeu are emoții, dar nu este legat de ele în modul în care sunt legate ființele umane. Emoțiile lui Dumnezeu sunt mai mult decât antropomorfe. Dumnezeu poate fi îndurerat, dar nu este niciodată "schilodit de durere". Dumnezeu poate fi furios, dar nu "își pierde cumpătul". Dumnezeu poate fi dezamăgit de alegerile noastre, dar aceste alegeri nu Îl iau prin surprindere. Caracterul de bază al lui Dumnezeu nu se schimbă, dar El poate interacționa cu ființe umane schimbătoare și poate răspunde la alegerile noastre în timp și spațiu, chiar dacă există în afara acestor dimensiuni. Deși natura și caracterul Său rămân aceleași, modul în care El ne răspunde poate diferi în funcție de situație. El răspunde întotdeauna în moduri care sunt în concordanță cu celelalte atribute ale Sale.
În cele din urmă, în Hristos, Dumnezeu a experimentat durerea și suferința. Și poate că în Hristos putem înțelege imuabilitatea într-un mod care ne va permite să vedem un Dumnezeu perfect, imuabil, care încă experimentează durere și emoții. Evrei 13:8 spune: "Isus Hristos este același ieri, azi și în veci." Cu toate acestea, știm că Isus S-a schimbat - a crescut, a acționat, a avut emoții, a murit, a înviat și a simțit furie, compasiune și foame - dar schimbările Sale nu au indicat niciodată că El nu era perfect de la bun început.
English
Ce este impasibilitatea divină?
