Întrebare
De ce sunt creștinii vinovați de discursuri instigatoare la ură?
Răspuns
O definiție practică a discursului instigator la ură este „discursul care are scopul de a insulta, de a intimida sau de a provoca prejudecăți împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane pe baza rasei, a sexului, a vârstei, a orientării sexuale, a apartenenței politice, a ocupației, a dizabilității sau a aspectului fizic”. Dacă aceasta este definiția acceptată, un creștin nu ar trebui să participe niciodată la discursuri de ură. Cu toate acestea, problema este că definiția discursului de ură se lărgește în timp. Proclamarea faptului că o anumită credință este greșită sau că o anumită activitate este păcătoasă, pe baza principiilor biblice, este din ce în ce mai mult inclusă în definiția discursului de ură.
Efeseni 4:15 se referă la „a spune adevărul în dragoste”. 1 Petru 3:15 îi învață pe creștini să-și apere credința, dar să o facă „cu blândețe și respect”. Coloseni 4:6 proclamă: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare.” Din păcate, unii creștini nu respectă aceste instrucțiuni biblice. Unii creștini (sau cel puțin oameni care pretind că sunt creștini) spun adevărul, dar îl spun într-un mod care este foarte urât. Un exemplu proeminent ar fi Biserica Baptistă Westboro și sloganul său „Dumnezeu urăște homosexualii”. Biserica Baptistă Westboro are dreptate când declară învățătura Bibliei că homosexualitatea este păcat, dar declară acest adevăr într-un mod care are intenția de a fi incendiar, ofensator și jignitor. Inutil să spunem că Biblia nu susține astfel de metode.
Este probabil ca, în viitorul apropiat, guvernele să înceapă să declare mai multe discursuri ca fiind discursuri de ură, făcându-le astfel ilegale. În unele părți ale lumii, este ilegal să spui că homosexualitatea este un păcat. În unele țări, este ilegal să declari că o religie este corectă și alte religii greșite. Această extindere constantă a ceea ce se califică drept discurs de ură ar putea duce în cele din urmă la declararea oricărui efort evanghelistic ca fiind discurs de ură, deoarece ar însemna „ură” să-i spui unei persoane că ceea ce crede în prezent este incorect.
Ceea ce autorii acestei definiții extinse a discursului instigator la ură nu realizează (sau nu recunosc) este că a-i spune cuiva adevărul este un act de iubire, nu de ură. Este ură ca un profesor să-i spună unui elev că răspunsul său este greșit? Este ură ca un inspector în construcții să-i spună unei companii de construcții că construiește pe o fundație defectuoasă? Desigur, răspunsul la aceste întrebări este nu. Cu toate acestea, tocmai aceasta este ilogica ce se aplică legislației actuale privind discursul instigator la ură. A-i spune cuiva că opiniile sale religioase sunt greșite este cumva ură. A-i spune cuiva că stilul său de viață este imoral este cumva ură. Logica nu este, în niciun sens, în concordanță cu modul în care adevărul este determinat în alte domenii ale societății.
La GotQuestions.org, scopul nostru este să spunem adevărul în dragoste. Nu-i urâm pe musulmani, pe hinduși, budiști, catolici, mormoni sau pe martorii lui Iehova. Mai degrabă, credem pur și simplu că aceste grupuri comit unele erori teologice și biblice grave. Nu-i urâm pe homosexuali, adulteri, pornografi, transsexuali sau curvari. În schimb, credem pur și simplu că cei care comit astfel de fapte iau decizii imorale și neevlavioase. A-i spune cuiva că greșește nu înseamnă a-l urî. În realitate, a refuza să-i spui cuiva adevărul este ceea ce înseamnă cu adevărat a urî. A declara că a spune adevărul, prezentat cu respect, este un discurs de ură este, de fapt, cea mai mare dovadă de ură.
English
De ce sunt creștinii vinovați de discursuri instigatoare la ură?
