Întrebare
Ar trebui creștinii să se angajeze în dialogul interconfesional?
Răspuns
Răspunsul depinde de ce anume se înțelege prin "dialog interconfesional". Pe de-o parte, dialogul este bun. Atunci când un creștin dialoghează cu cineva de altă credință, poate obține adesea o mai bună înțelegere și o perspectivă utilă. Învățarea prin dialog este mai bună decât ignoranța. A pune întrebări despre ceea ce crede o persoană este o modalitate excelentă de a construi o punte. Prea mulți creștini nu înțeleg cu adevărat credințele celor din jur și, prin urmare, nu sunt capabili să relaționeze cu ei și să împărtășească Evanghelia în mod eficient.
Problema "dialogului interconfesional" este că, pentru majoritatea oamenilor, dialogul interconfesional pornește de la premisa că nicio religie nu este "superioară" și că toate credințele sunt egale. Evanghelizarea sau prozelitismul sunt în mod inerent arogante și lipsite de respect, deoarece toate drumurile duc la Dumnezeu. Pentru mulți, dialogul interconfesional implică căutarea de către diferiți adepți religioși a unui teren comun care să le ofere un punct de sprijin pentru a combate împreună relele sociale și umane. Singurul scop al unui astfel de dialog este de a uni suficient pentru a ataca "adevăratele" probleme cu care se confruntă omenirea, care au legătură cu relațiile umane și suferința umană.
Unii creștini nominali îmbrățișează compromisul dialogului interconfesional deoarece consideră că mesajul central al creștinismului este iubirea. Acești oameni consideră că toate celelalte aspecte doctrinare sunt lipsite de importanță atâta timp cât o persoană trăiește o viață bună și încearcă să îi ajute pe alții. Ce contează ce detalii minore cred oamenii despre Dumnezeu, înviere sau Biblie, atâta timp cât sunt de acord să se iubească unii pe alții și să lucreze împreună pentru a rezolva cele mai presante probleme ale omenirii? Ce contează dacă o persoană nu crede în Isus, atâta timp cât trăiește genul de viață pe care l-a trăit El?
Totuși, pentru creștinii biblici, problema principală nu este orizontală (de la om la om), ci verticală (de la om la Dumnezeu). În timp ce păcatul implică a le face rău altor oameni și alienarea interpersonală, cea mai mare problemă este că păcatul ne înstrăinează de Dumnezeu și ne pune sub condamnarea Sa dreaptă. (Aceasta este premisa pe care promotorii dialogului interconfesional o neagă.) Rezolvarea problemei păcatului este de primă importanță. Isus a pretins că este SINGURA soluție. "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine." (Ioan 14:6)
La o slujbă memorială interconfesională după atacurile din 11 septembrie 2001, au participat mai mulți adepți ai diferitelor "credințe" (religii). "Adevărata problemă" a fost identificată ca fiind extremismul religios și violența și suferința umană. O persoană a citit un pasaj de alinare din Biblie: "Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu." (Romani 8:38-39) Pasajul, așa cum a fost citit, se încadrează bine în mediul interconfesional. Cu toate acestea a fost scos din context, deoarece ultimele cuvinte ale versetului 39 au fost omise. Promisiunea este că nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu "care este în Isus Hristos, Domnul nostru". Aceste ultime cuvinte, precum și întregul context al capitolului (care începe cu: "Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus") sunt interzise în dialogul interconfesional. Adevărul lui Hristos dezbină (a se vedea Matei 10:34).
În cele din urmă, creștinii ar trebui să se implice în dialogul cu necreștinii pentru a înțelege ce cred ceilalți oameni și pentru a construi punți de legătură. Scopul este de a împărtăși Evanghelia în mod eficient. Abordarea unei probleme umanitare este, de asemenea, un lucru bun, dar eforturile umanitare ar trebui să fie întotdeauna făcute cu scopul de a obține un auditoriu pentru Evanghelie. Misiunea creștinului, în ascultare de Hristos, este de a face ucenici (Matei 28:19). Dacă regulile dialogului interzic promovarea afirmațiilor lui Hristos, atunci creștinul ar trebui să renunțe. În majoritatea cazurilor, aceasta este exact situația întâlnită în dialogul interreligios formal.
English
Ar trebui creștinii să se angajeze în dialogul interconfesional?
