Întrebare
Ce este dependența religioasă?
Răspuns
În ultimii șaptezeci și cinci de ani, au fost publicate două cărți importante despre dependența religioasă, pe care unii o numesc „drogul lui Dumnezeu”. Părintele Leo Booth a scris cartea When God Becomes a Drug [Când Dumnezeu devine un drog] în 1946. În această carte, el a comparat credința religioasă cu otravă în viața unei persoane, la fel cum drogurile sunt pentru corp – ambele ucid capacitatea de alegere a unei persoane, lăsând-o să se simtă singură și izolată de familie și prieteni și diminuându-i capacitatea de a face față situațiilor. Robert N. Minor a contribuit la discuție cu cartea When Religion Is an Addiction [Când religia este o dependență], publicată în 2007. Darrell Ray, în cartea sa The God Virus [Virusul Dumnezeu], a mers și mai departe, comparând religia cu un virus care îi afectează atât pe teroriști, cât și pe preoți și pe predicatori, controlându-le comportamentul.
În mod curios, grupurile creștine au fost folosite cel mai des ca exemple de dependenți religioși și considerate cele mai susceptibile, deoarece se crede în mod eronat că credința lor se bazează pe rușine. Potrivit unora, rușinea care însoțește religia îi determină pe credincioși să se angajeze mecanic în ritualuri religioase, similar cu modul în care un dependent de droguri folosește o seringă. Cei prinși în ritualuri sunt percepuți ca fiind plini de ură față de dependența lor de „drogul” Dumnezeu, ceea ce explică de ce reacționează cu violență și judecată.
Ca exemplu de „dependent” care reacționează violent este prezentat Martin Luther, reformatorul protestant care se pare că a suferit dureri și chinuri (de exemplu, pietre la rinichi și la vezica biliară) din cauza nevoii sale religioase de a-și mărturisi păcatele. Cu toate acestea, odată ce a citit Biblia și a descoperit adevărul că mântuirea se obține prin harul lui Dumnezeu, nu prin încercări maniacale de remedieri ritualice, „dependența sa religioasă” a fost vindecată.
Povestea lui Luther este un argument împotriva logicii drogului Dumnezeu. Creștinismul sfidează însăși natura dependenței religioase, deoarece creștinismul nu este o religie. Este o relație. Luther a descoperit că Isus oferă eliberarea de robia religioasă.
Cuvântul „religie” provine dintr-o combinație de cuvinte care înseamnă „a lega înapoi”. Imaginează-ți un munte și oameni care urcă pe versanții lui pentru că știu că, într-un fel, vor fi într-o stare mai bună dacă vor ajunge în vârf. Ei trebuie să „se întoarcă”. Vârful muntelui reprezintă „perfectul” de care au nevoie pentru a se remedia și, prin faptele lor, trebuie să atingă cumva acel „perfect”. O astfel de căutare produce stres, îngrijorare, anxietate și tot ceea ce poate fi considerat „a nu fi suficient de bun”. Cuvântul din Biblie pentru starea omenirii de „a nu fi perfect” este păcatul (Romani 3:23).
În mod ironic, singurul subiect asupra căruia toate „religiile” din lume sunt de acord, fără să-și dea seama, este păcatul. Toată lumea știe că „este ceva în neregulă cu noi”. Problemele apar când oamenii încearcă să prescrie un leac pentru boala noastră. Medicamentul religiei este să ne facă dependenți de efortul uman de a repara ceea ce știm că este stricat. Totuși, aceasta este o prostie, pentru că lucrurile stricate nu pot repara lucrurile stricate. Efortul nostru de a ajunge la perfecțiunea promisă de religie nu aduce decât rușine peste rușine de fiecare dată când nu reușim să atingem utopia.
Vestea bună este că Romani 10:11 întrerupe dependența noastră și căutarea neînfrânată a identității stricate prin mijloace stricate. Pavel spune că cei care cred în Isus „nu [vor fi] dați de rușine” niciodată, deoarece Hristos a început de la vârful muntelui. El este Dumnezeu și, prin urmare, este perfect. Evrei 4:15 descrie cum Hristos nu ne-a lăsat să ne complacem în murdăria noastră; El a coborât de pe munte pentru a ne salva: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.”
Cărțile despre „drogul Dumnezeu” afirmă că dorința noastră perpetuă de a „depune efort pentru a recupera ceea ce am pierdut” produce în noi sclavie, violență și o multitudine de probleme de sănătate fizică, mentală și spirituală. Aceasta este exact realitatea pe care Biblia o învață cu privire la păcat. Păcatul ne face dependenți de religie.
Din fericire, simptomele dependenței religioase sunt tocmai lucrurile de care Isus ne poate elibera. El Însuși este liber și nu există nimic în univers care să aibă putere asupra Lui. El le acordă puterea și libertatea Sa celor care se încred în El. El este leacul pentru orice dependență și orice „drog divin”. Isus este chiar reabilitarea de care avem nevoie.
Când Martin Luther a înțeles mesajul Bibliei despre harul prin credință, a fost eliberat. El a învățat că nu putem căuta propriile noastre fapte fragile ca mijloc de eliberare spirituală; în schimb, căutăm lucrarea lui Isus.
Într-o lume plină de durere și de anxietatea de a ne cunoaște neajunsurile, răspunsul nu este să ne aruncăm în activități religioase. Isus este leacul de care avem nevoie. „Veniți la Mine”, spune El, „toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Relația cu Dumnezeu pe care o oferă Isus are ca rezultat restaurarea, eliberarea de rușine și perfecțiunea cerului.
English
Ce este dependența religioasă?
