Întrebare
Este democrația o formă creștină de guvernare?
Răspuns
Fiecare ciclu electoral ridică întrebarea religiei și a rolului acesteia în guvernare. Acest lucru îi determină pe mulți să se întrebe despre relația dintre creștinism și democrație. Este democrația o formă creștină de guvernare? Este democrația neutră din punct de vedere religios? Sau este în contradicție cu Biblia? Există o diferență între faptul că ideile pot coexista sau nu și faptul că sunt sau nu inseparabile.
Pe scurt, democrația și creștinismul sunt compatibile. Evident, acest lucru înseamnă că nu sunt idei contradictorii. De fapt, s-a susținut că democrația funcționează cel mai eficient într-o cultură creștină. În același timp, democrația nu este neapărat o formă creștină de guvernare. Nu există niciun aspect necesar al democrației care să necesite în mod absolut o viziune creștină asupra lumii. Creștinismul în sine nu impune democrația sau orice altă formă de guvernare pământească.
Democrația poate fi o formă creștină de guvernare și este probabil susținută cel mai bine de o cultură creștină, dar nu este singura formă validă de guvernare creștină, iar democrația poate exista în afara unei viziuni creștine asupra lumii.
Politica și religia au interese comune. Fiecare lege se bazează pe un principiu moral. „Politica” în general este o discuție despre cât control, libertate și putere ar trebui să aibă indivizii și în ce măsură ar trebui să fie obligați să acționeze în mod similar. Acesta este un detaliu important: religia și politica se suprapun parțial, dar nu sunt același lucru. La fel cum unele simțuri se suprapun, cum ar fi mirosul și gustul sau auzul și simțul tactil, politica și religia se intersectează inevitabil. Dar ele nu sunt același lucru. O excepție notabilă ar fi o religie precum islamul, care șterge în mod explicit orice distincție între guvernarea pământească și credința religioasă.
În ciuda a ceea ce cred unii atei moderni, principiul separării Bisericii de Stat nu înseamnă că raționamentul religios nu are loc în politică. Poziția spirituală a unei persoane nu numai că poate influența politica sa, ci o va influența. Eliminarea factorilor religioși din politica publică este pur și simplu ateism impus de stat. Desigur, acest lucru nu este diferit din punct de vedere funcțional de o teocrație, în care puterea este acordată numai celor care au o viziune particulară asupra metafizicii.
Separarea Bisericii de Stat are de fapt scopul de a împiedica aceste două instituții să exercite un control formal una asupra celeilalte. În Statele Unite, în special, intenția inițială a Primului Amendament era mai degrabă aceea de a împiedica guvernul să interfereze cu bisericile decât aceea de a ține ideile religioase departe de guvern.
După cum s-a menționat, Biblia nu prescrie nicio formă particulară de guvernare, democratică sau de alt fel. Sistemul dat poporului evreu în Vechiul Testament era destinat exclusiv națiunii Israel. Creștinii sunt chemați să coopereze cu conceptul de bază al guvernării (Romani 13:1-7), indiferent de forma pe care o ia aceasta. În același timp, ni se cere să ascultăm de Dumnezeu în loc de a asculta de oameni atunci când legile omenești intră în conflict cu Biblia (Faptele Apostolilor 5:29). Acest lucru nu înseamnă neapărat o revoluție armată, dar menține ideea că creștinismul consideră guvernarea omenească și spiritualitatea personală ca două categorii distincte.
Democrația și creștinismul împărtășesc câteva presupuneri fundamentale care le fac parteneri naturali. Originea din secolul al XVIII-lea a ceea ce numim astăzi „democrație modernă” a fost o cultură nominal creștină. Așadar, ne-am aștepta ca presupunerile sale politice să reflecte principiile religioase.
Un exemplu proeminent al influenței creștinismului asupra politicii americane este Declarația de Independență. Acest document avea scopul de a justifica rebeliunea colonială împotriva regelui Angliei. Ca atare, face referire la idei precum adevărul obiectiv, un „Creator”, egalitatea umană, valoarea intrinsecă și responsabilitatea personală. Toate acestea se regăsesc, de fapt, într-o singură propoziție din Declarație:
„Considerăm că aceste adevăruri sunt evidente, că toți oamenii sunt creați egali, că sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, printre care se numără viața, libertatea și căutarea fericirii.”
O astfel de afirmație, în sine, este fundamental în contradicție cu practic toate viziunile asupra lumii, altele decât teismul. Ateismul respinge existența unui Creator și nu are niciun mijloc prin care să revendice „drepturi inalienabile” sau valoare intrinsecă. Sistemul de caste și karma din hinduism resping egalitatea umană. Ideea de adevăr evident în sine contrazice toate formele de relativism. Ideea de bază a unui guvern independent de controlul religios evident este străină islamului. Ideea nu este de a pretinde că Statele Unite sau alte democrații sunt în mod explicit și irevocabil creștine. Nici că, în practică, este imposibil ca persoanele cu viziuni necreștine asupra lumii să participe ca cetățeni într-o democrație. Cu toate acestea, o examinare a teologiei creștine și a democrației politice prezintă multe puncte comune. Acest lucru nu este valabil pentru majoritatea celorlalte viziuni asupra lumii și, de fapt, majoritatea sistemelor religioase sunt în conflict direct cu diverse aspecte ale democrației.
Istoria confirmă acest lucru, dovedind relația logică dintre credințele religioase ale unei culturi și poziția sa politică. În practică, „standardul de aur” pentru libertate și drepturile omului sunt națiunile cu moștenire creștină. Și, atunci când forțele opuse democrației caută să preia controlul, una dintre primele lor ținte este credința creștină.
Creștinismul contribuie, de asemenea, la consolidarea celui mai mare punct slab al democrației: dependența de fibra morală a culturii. Spre deosebire de dictaturi sau monarhii, unde busola morală a unei singure persoane dirijează legile și politicile națiunii, o democrație merge în direcția în care merge cultura. În general, acest lucru este bun. Înseamnă în special că unei persoane răuvoitoare îi este greu să provoace haos la nivel național. Totuși, înseamnă și că, pe măsură ce cultura se îndepărtează de principiile morale bune, nu mai are nicio apărare împotriva „răsturnării”, ca să spunem așa. O națiune care folosește puterea democratică în scopuri egoiste sau iresponsabile își va canibaliza propria libertate.
Așa cum a spus Benjamin Franklin, unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite: „Omul va fi în cele din urmă guvernat de Dumnezeu sau de tirani.” Când o cultură abuzează de puterea sa democratică, rezultatul este haosul și ruina. Fie o democrație, ghidată de autocontrol și moralitate, se menține sub control, fie se prăbușește. Când se produce prăbușirea, controlul revine unui sistem nedemocratic, fie de bunăvoie, fie prin forță. Culturile care se îndepărtează de creștinism tind să se îndepărteze de „adevărata” democrație și să se îndrepte către alte scheme politice cu aromă de democrație și, în cele din urmă, către supunerea tiraniei.
Acest declin al democrației are sens din punct de vedere logic. Democrația modernă a luat naștere dintr-o cultură impregnată de o viziune iudeo-creștină asupra lumii. Este logic faptul că, cu cât o cultură se îndepărtează mai mult de această viziune asupra lumii, cu atât acea cultură este mai puțin compatibilă cu această formă de guvernare.
Democrația, în diversele sale forme, presupune că poporul, în ansamblul său, este demn să ia decizii pentru sine. Ea presupune că poporul este dispus și capabil să ia decizii morale sensibile și că va respecta aceste decizii într-un spirit de respect reciproc. Democrația presupune valoarea ființelor umane și o definiție a binelui și a răului care prevalează asupra legilor țării. Creștinismul ne învață aceleași principii de bază, ceea ce îl face cea mai naturală potrivire culturală pentru democrație.
Alte viziuni asupra lumii pot coopera cu democrația; cu toate acestea, ele nu au aceeași legătură fundamentală ca creștinismul. Democrația este o formă de guvernare natural creștină, dar nu este neapărat un sistem politic creștin.
English
Este democrația o formă creștină de guvernare?
