Întrebare
Care este definiția termenului gnostic?
Răspuns
Definiția cuvântului gnostic este la fel de ușor de obținut cum ar fi să prinzi un pește agitat. Acesta este derivat din cuvântul grecesc gnosis, care înseamnă "a cunoaște". În cazul gnosticismului, ceea ce este "cunoscut" a evoluat de-a lungul miilor de ani de când gnosticismul și-a făcut apariția în timpul formării și a consolidării Bisericii Primare.
Practic, gnosticul crede în dobândirea unor cunoștințe speciale, mistice, ca mijloc de mântuire. Conform credințelor gnostice, există un Mare Dumnezeu care este bun și perfect, dar impersonal și incognoscibil. Creatorul universului a fost, de fapt, o divinitate mai mică - o imitație ieftină a "adevăratului Dumnezeu" - care a vrut să creeze un univers material fără cusur, dar a ratat treaba. În loc să avem o utopie, am ajuns la o lume infectată cu durere, mizerie și orbire intelectuală și spirituală; toată materia este acum coruptă și rea. Cu toate acestea, atunci când această divinitate mai mică l-a creat pe om, a impregnat din greșeală omenirea cu o scânteie din spiritul "adevăratului" Dumnezeu, făcând din om un suflet inerent bun prins în limitele unui corp material rău.
Contrar mesajului de mântuire doar prin Hristos (Faptele Apostolilor 4:12), Isus cel gnostic aduce un mesaj de autorăscumpărare. Omul trebuie doar să își examineze "scânteia" interioară pentru a găsi cunoștințele necesare pentru a se elibera de corpul său material și a ajunge la Dumnezeu. Această pretinsă puritate a inimii este exact opusul a ceea ce se afirmă în Ieremia 17:9: "Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?"
Astăzi, gnosticismul a evoluat și s-a ramificat de la spiritualitatea exclusivă către secularism și știință. Psihologul C.G. Jung a lăudat gnosticismul ca fiind superior creștinismului tradițional ca mod de gândire. O altă formă de gnosticism neagă cu totul existența lui Dumnezeu, îmbrățișând în același timp un univers etern, dar încă plin de defecte. Această formă atee de gnosticism nu vede lumea materială ca fiind total rea, ci ca fiind imperfectă și incompletă. Omenirea devine "divinitatea" și este dreptul său să îmbunătățească corpul uman și lumea din jurul său prin propria sa înțelepciune.
Creștinismul și gnosticismul se exclud reciproc; totuși, este ușor ca o mentalitate gnostică să se infiltreze în gândirea noastră dacă nu suntem atenți (1 Petru 5:8). Gnosticul urmărește bunătatea, dar, în loc să caute să fie regenerat de Hristos, el se agață de un scop de viață centrat pe om. Gândirea gnostică îl face pe om "să se socotească înțelept" (Isaia 5:21), lucru împotriva căruia Proverbele 3:7 ne sfătuiește în mod clar: "Nu te socoti singur înțelept; teme-te de Domnul și abate-te de la rău!"
Gândirea gnostică susține că adevărul mai profund poate fi găsit în afara lui Dumnezeu. Dar Proverbele 1:7 spune: "Frica Domnului este începutul științei; dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura." În loc să căutăm răspunsuri în "eul nostru interior" corupt și viciat, ar trebui să testăm totul în raport cu Cuvântul revelat al lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 5:21). La urma urmei, numai în adevărul lui Dumnezeu putem avea încredere.
English
Care este definiția termenului gnostic?
