Întrebare
Care este definiția anatemei?
Răspuns
Anatema, așa cum este folosit în Noul Testament, provine din grecescul ana'thema, care înseamnă "o persoană sau un lucru blestemat sau trimis la condamnare veșnică sau distrugere". Folosit doar de șase ori în Biblie, cuvântul anatema este tradus de obicei prin "blestemat", "afurisit" sau "condamnat pe vecie" în traducerile mai moderne. Young's Literal Translation, American Standard Version și King James Version îl traduc prin "anatema".
Versiunea NIV traduce Romani 9:3 prin: "Căci aș vrea să fiu eu însumi blestemat și despărțit de Hristos din cauza fraților mei, cei din neamul meu." Aici, sensul transmis are mai mult de-a face cu faptul că cineva este condamnat pentru veșnicie. El poartă cu sine ideea de separare completă de Hristos și de mântuirea Sa.
Un alt exemplu de utilizare a cuvântului anatema este Galateni 1:8-9. American Standard Version (1901) redă acest pasaj astfel: "Dar dacă noi, sau un înger din cer, v-ar propovădui o altă Evanghelie decât cea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema. Așa cum am spus mai înainte, așa spun și acum din nou: dacă cineva vă propovăduiește o altă Evanghelie decât cea pe care ați primit-o, să fie anatema." În NIV, cuvintele "condamnat pe vecie" înlocuiesc "anatema".
O altă utilizare a cuvântului anatema are legătură cu depunerea unui jurământ sau a unui legământ asupra propriei persoane. De exemplu, în Faptele Apostolilor 23:12 citim despre anumiți evrei care "s-au unit și s-au legat cu un blestem, zicând că nu vor mânca și nu vor bea până nu-l vor ucide pe Pavel" (ASV). Acești iudei hotărâseră că Pavel urma să fie ucis și credeau că era de datoria lor să îl elimine. Ca atare, ei s-au "anatemizat" sau, după cum redă NIV, "s-au legat cu un jurământ" să postească până când vor duce la îndeplinire fapta.
Anatema este folosit și în conjuncție cu cuvântul Maranatha, care se găsește doar în 1 Corinteni 16:22: "Dacă cineva nu iubește pe Domnul, să fie blestemat. Maranatha!" (1 Corinteni 16:22, NASB, actualizare 1995). Maranatha exprimă speranța celei de-a doua veniri a lui Hristos. Alte versiuni moderne traduc acest pasaj astfel: "Dacă cineva nu iubește pe Domnul - blestem asupra lui. Vino, Doamne!" 1 Corinteni 16:22, NIV). Cuvântul anatema este înrudit cu cuvântul ebraic haram sau herem din Vechiul Testament, care era adesea folosit pentru a face referire la anihilarea totală a popoarelor sau națiunilor idolatre (Numeri 21:2-3; Iosua 6:17). Haram se referea uneori la o persoană sau la un obiect consacrat pentru totdeauna lui Dumnezeu (Leviticul 27:21).
În general, cei mai mulți cercetători ai Bibliei sunt de acord cu faptul că cuvântul anatema este înțeles cel mai bine ca însemnând ca ceva care trebuie blestemat, condamnat sau distrus. Atunci când Domnul spune că ceva este "anatema", este o chestiune serioasă.
English
Care este definiția anatemei?
