Întrebare
Care este definiția răului?
Răspuns
Răul este de obicei considerat ca fiind ceva imoral, păcătos sau răutăcios; cu toate acestea, cuvântul „rău” se poate referi și la orice lucru care provoacă rău, cu sau fără dimensiunea morală. Cuvântul este folosit în ambele sensuri în Biblie. Orice lucru care contrazice natura sfântă a lui Dumnezeu este rău (vezi Psalmul 51:4). Pe de altă parte, orice dezastru, tragedie sau calamitate poate fi numit „rău” (vezi 1 Regi 17:20, BTF2015).
Comportamentul rău include păcatul comis împotriva altor oameni (crimă, furt, adulter) și răul comis împotriva lui Dumnezeu (necredință, idolatrie, blasfemie). De la neascultarea din Grădina Edenului (Geneza 2:9) până la răutatea Babilonului celui Mare (Apocalipsa 18:2), Biblia vorbește despre realitatea răului, iar omul este considerat responsabil pentru răul pe care îl comite: „Sufletul care păcătuiește, acela va muri.” (Ezechiel 18:20)
În esență, răul este o lipsă de bunătate. Răul moral nu este un lucru fizic; este o lipsă sau o privațiune de un lucru bun. Așa cum a observat filozoful creștin J.P. Moreland: „Răul este o lipsă de bunătate. Este bunătatea stricată. Poți avea binele fără rău, dar nu poți avea răul fără bine.” Sau, după cum a spus apologetul creștin Greg Koukl: „Libertatea umană a fost folosită în așa fel încât să diminueze binele din lume, iar această diminuare, această lipsă de bine, este ceea ce numim rău.”
Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8); absența dragostei într-o persoană este ne-divină și, prin urmare, rea. Iar absența iubirii se manifestă într-un comportament lipsit de iubire. Același lucru se poate spune și despre mila, dreptatea, răbdarea etc. ale lui Dumnezeu. Lipsa acestor calități divine în oricine constituie răul. Acest rău se manifestă apoi într-un comportament nemilos, nedrept, nerăbdător etc., aducând mai mult rău în lumea bună pe care Dumnezeu a creat-o. Se pare că ne lipsesc multe lucruri: „După cum este scris: «Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.»” (Romani 3:10)
Răul moral este răul făcut altora și poate exista chiar și atunci când nu este însoțit de o acțiune externă. Crima este o acțiune rea, dar ea își are originea în răul moral al urii din inimă (Matei 5:21-22). Comiterea adulterului este un rău, dar la fel este și răul moral al poftei din inimă (Matei 5:27-28). Isus a spus: „Ce iese din om aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om.” (Marcu 7:20-23)
Cei care cad în comportamente rele încep de obicei încet. În Romani 1, Pavel arată progresia tragică spre tot mai mult rău. Începe cu refuzul de a-L slăvi pe Dumnezeu sau de a-I mulțumi (Romani 1:21) și se termină cu Dumnezeu care îi lasă în voia unei „minți blestemate” și le permite să fie „plini de orice fel de nelegiuire” (versetele 28-29).
Cei care practică răul sunt în capcana lui Satan și sunt sclavi ai păcatului: „... să îndrepte cu blândețe pe potrivnici [ai slujitorului Domnului], în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului; și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia.” (2 Timotei 2:25-26; vezi și Ioan 8:34) Numai prin harul lui Dumnezeu putem fi eliberați.
Răul fizic este necazul care se abate asupra oamenilor din lume și poate fi sau nu legat de răul moral sau de judecata divină. Eclesiastul 11:2 ne sfătuiește să ne diversificăm investițiile, din acest motiv: „nu știi ce rău va fi pe pământ” (NTR). Cuvântul rău în acest caz înseamnă „dezastru”, „nenorocire” sau „calamitate”, și așa este tradus în alte traduceri. Uneori, răul fizic este pur și simplu rezultatul unui accident sau al unor cauze necunoscute, fără o cauză morală cunoscută; exemple ar include rănile, accidentele de mașină, uraganele și cutremurele. Alteori, răul fizic este pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele unui individ sau ale unui grup. Sodoma și orașele din jur au fost distruse pentru păcatele lor (Geneza 19), iar Dumnezeu le-a făcut „să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire” (2 Petru 2:6). De multe ori, Dumnezeu i-a avertizat pe cei din Israel cu privire la calamitățile care îi așteptau dacă se răzvrăteau: „[Domnul] este înțelept și va aduce răul și nu Își va retrage cuvintele, ci se va ridica împotriva casei făcătorilor de rău și împotriva ajutorului celor ce lucrează nelegiuire.” (Isaia 31:2, NTR) În toate cazurile, Dumnezeu lucrează prin acele situații pentru a-Și împlini scopul bun (Romani 8:28).
Dumnezeu nu este autorul răului moral; în schimb, sfințenia Lui este cea care îl definește. Fiind creați după chipul lui Dumnezeu, avem responsabilitatea de a face alegeri morale care să fie pe placul lui Dumnezeu și să se conformeze ce voia Lui. El dorește sfințirea noastră (1 Tesaloniceni 4:3) și nu dorește să păcătuim (Iacov 1:13). Prin pocăință și credință în Hristos, avem iertarea de păcate și o inversare a răului moral din noi (Faptele Apostolilor 3:19). În calitate de copii ai lui Dumnezeu, umblăm conform acestei porunci: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.” (Romani 12:21)
English
Care este definiția răului?
