Întrebare
De ce ar trebui să ne închinăm lui Dumnezeu?
Răspuns
Există nenumărate motive pentru a ne închina lui Dumnezeu, dar în centrul problemei se află acest adevăr: închinarea înaintea lui Dumnezeu este scopul suprem pentru care oamenii au fost creați (Psalmul 29:1-2; 1 Corinteni 10:31; Efeseni 1:3-6; Filipeni 2:9-11). Tu și cu mine am fost creați pentru a ne închina lui Dumnezeu. Funcția centrală a Bisericii este glorificarea și închinarea adusă lui Dumnezeu prin Isus Hristos (Efeseni 1:4-6; 1 Petru 2:5; Apocalipsa 5:13-14; 21:1-22:5).
Eclesiastul 3:11 ne spune că Dumnezeu a pus veșnicia în inima omului. Acest verset explică de ce nu suntem mulțumiți cu eforturile și realizările pământești. Oamenii se nasc cu o dorință profundă, interioară, de a ne înțelege scopul etern și de a-L cunoaște pe Creatorul nostru infinit. Tânjim după ceva mai mult, ceva mai mare decât noi înșine.
Am putea spune că avem o dorință înnăscută de a ne închina. Dumnezeu a pus veșnicia în inima noastră, astfel încât să ne fie foame și sete de El. Dar, înainte de a-L cunoaște pe Dumnezeu printr-o relație cu Isus Hristos, ne-am satisfăcut această foame chinuitoare închinându-ne la obiecte și căutări nedemne. Idolii noștri au luat forma banilor, a oamenilor, a carierelor, a hobby-urilor, a pasiunilor, a posesiunilor și a oricărui lucru care L-a înlocuit pe Dumnezeu în inima noastră.
Biblia ne învață că Dumnezeu dorește închinarea noastră (Psalmul 99:5; Ioan 4:23). El este singurul demn de ea (Deuteronomul 10:21; 1 Cronici 16:25; Psalmul 96:4-5). Închinarea noastră în fața Lui arată că Dumnezeul universului ne-a captat atenția și ne-a câștigat loialitatea. Ne închinăm lui Dumnezeu pentru că recunoaștem că nicio altă ființă, lucru, căutare sau plăcere nu este demnă de locul pe care El îl ocupă pe tronul vieții noastre (Exodul 20:3-5; Evrei 12:28-29).
A ne închina înseamnă a recunoaște, a onora și a exprima vrednicia lui Dumnezeu care I se cuvine ca Făcător al nostru (Fapte 17:28; Iacov 1:17; Apocalipsa 4:11) și Răscumpărător al nostru (Coloseni 1:12-13; 1 Petru 1:3). Închinarea face parte din părtășia noastră zilnică cu Dumnezeu. Pentru credincioși, închinarea este modul nostru de viață. Apostolul Pavel a definit închinarea ca un stil de viață atotcuprinzător, dedicat glorificării lui Dumnezeu: "Vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească." (Romani 12:1)
Atunci când ne închinăm Tatălui nostru ceresc prin Isus Hristos, experimentăm părtășia și comuniunea cu El (Filipeni 3:3). Închinarea este modul în care ne întâlnim cu Dumnezeu și Îl lăudăm pentru bunătatea, dragostea, mila, harul, înțelepciunea, frumusețea, adevărul, sfințenia, compasiunea, puterea și orice alt aspect al caracterului Său: "Strigați de bucurie către Domnul, toți locuitorii pământului! Slujiți Domnului cu bucurie, veniți cu veselie înaintea Lui. Să știți că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui și turma pășunii Lui. Intrați cu laude pe porțile Lui, intrați cu cântări în curțile Lui! Lăudați-L și binecuvântați-I Numele. Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ține în veci, și credincioșia Lui, din neam în neam." (Psalmul 100:1-5)
Prin închinare, celebrăm prezența și puterea lui Dumnezeu. Ne apropiem tot mai mult de El pe măsură ce vorbește inimii și își face loc în viața noastră. Voia Sa devine voia noastră, iar noi suntem transformați.
Nu numai că închinarea ne schimbă, dar Îl face cunoscut pe Dumnezeu și altora și le schimbă și lor viața: "Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulți au văzut lucrul acesta, s-au temut, și s-au încrezut în Domnul." (Psalmul 40:3) Închinarea noastră mărturisește ce a făcut Dumnezeu în noi și ce poate face El și pentru alții.
Da, Dumnezeu merită închinarea noastră, dar noi, la rândul nostru, beneficiem de ea. Ce ar putea fi mai bine decât să ne găsim și să ne îndeplinim scopul suprem - să ne închinăm lui Dumnezeu și să trăim în prezența Lui pentru totdeauna și în vecii vecilor? "După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; și strigau cu glas tare și ziceau: «Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!» Și toți îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor și împrejurul celor patru făpturi vii. Și s-au aruncat cu fețele la pământ în fața scaunului de domnie, și s-au închinat lui Dumnezeu, și au zis: «Amin. A Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria, în vecii vecilor! Amin.»" (Apocalipsa 7:9-12)
English
De ce ar trebui să ne închinăm lui Dumnezeu?
