Întrebare
De ce nu S-a arătat Isus mai multor oameni după învierea Sa?
Răspuns
După ce Isus a înviat din morți, S-a arătat Mariei Magdalena, altor femei, celor doi ucenici ale căror nume nu sunt menționate, lui Petru și celorlalți unsprezece apostoli rămași. Scriptura spune: „După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toți, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie.” (1 Corinteni 15:6-8) Unii au sugerat că un număr mai mare de martori ar fi oferit dovezi mai convingătoare, determinând astfel mai mulți oameni să creadă în Hristos. De ce nu S-a arătat Isus mai multor oameni după învierea Sa?
Isus S-ar fi putut arăta multor alți oameni după învierea Sa, dacă ar fi ales să o facă. Dar planul lui Dumnezeu a fost să limiteze aparițiile de după înviere la anumite grupuri. Cei peste cinci sute de martori oculari ai Domnului viu au fost suficienți. Biblia ne învață că mântuirea este un dar al harului prin credință – nu este rezultatul acumulării unei cantități suficient de mari de cunoștințe istorice: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9) A avea mai multe dovezi nu este necesar pentru cei care au credință.
Există multe pasaje din Scriptură care sunt suficiente pentru a-l conduce pe cineva să creadă în Hristos. „Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17) Când ascultăm Scriptura, Duhul lucrează împreună cu Cuvântul în inima noastră, pentru a ne aduce la punctul de a crede. Doar puțin mai multe informații despre viața lui Isus nu ar determina neapărat ca mai mulți oameni să fie mântuiți; mai degrabă, toți cei asupra cărora Duhul Sfânt lucrează pentru a crede vor crede.
Au fost mulți oameni care nu au fost martori oculari ai învierii, dar care au auzit de fapt despre ea. Vestea învierii lui Isus a ajuns repede la urechile conducătorilor iudei prin intermediul gărzilor romane de la mormânt. Gărzile văzuseră un înger coborând și rostogolind piatra de la intrarea mormântului. La această priveliște, gărzile „au tremurat de frică” și „au rămas ca niște morți” (Matei 28:4). Când au raportat evenimentul conducătorilor iudei, reacția acestora a fost să le dea bani gărzilor, spunând: „"Spuneți așa: ‘Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, și L-au furat.’ Și dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi și vă vom scăpa de grijă." Ostașii au luat banii și au făcut cum i-au învățat. Și s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi.” (Matei 28:13-15).
În plus, mulți sfinți decedați au înviat din morți și au fost văzuți de mulți (Matei 27:52-53). Adevărul este că liderii evrei au auzit despre înviere și au avut multe confirmări de la martori oculari, dar au respins adevărul. Am putea presupune că, dacă Isus ar fi apărut mai multor oameni după învierea Sa, mai mulți oameni ar fi crezut, dar disponibilitatea dovezilor nu schimbă o inimă împietrită.
Isus ne-a învățat că inima unui om poate fi atât de împietrită față de Dumnezeu, încât nici măcar o înviere nu-l va clinti (vezi Ioan 11:53; 12:9-10). Bogatul din Hades îl imploră pe Avraam să-l trimită pe Lazăr înapoi din morți pentru a-i avertiza pe cei cinci frați ai săi cu privire la nevoia de a se pocăi și astfel de a evita chinul pe care îl trăia el (Luca 16:27). Raționamentul omului părea logic: „Dacă cineva se duce la ei din morți, se vor pocăi!” (versetul 30) Dar Avraam a spus: „Au pe Moise și pe proroci; să asculte de ei... Dacă nu ascultă pe Moise și pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți.” (versetele 29, 31). Faptul că Isus S-a arătat mai multor oameni după învierea Sa nu ar fi fost o dovadă suficientă pentru cei care refuză să creadă.
Credința în Hristos are o definiție particulară. A avea pur și simplu multe cunoștințe despre viața lui Hristos și a crede intelectual că El a existat nu este genul de credință despre care vorbește Biblia. Credința care duce la mântuire este credința care își pune încrederea în moartea și învierea lui Hristos și se manifestă prin fapte (Iacov 2:22). A crede în Hristos nu înseamnă doar a avea o cantitate cuantificabilă de cunoștințe despre viața Lui, ci o convertire, încredere și angajament față de El și lucrarea Lui, care aduce viața cuiva în ascultare.
Isus nu S-a arătat mai multor oameni după învierea Sa, deoarece credința nu depinde de a avea cât mai multe fapte posibile. Nu avem nevoie de mai multe informații scrise, istorice, pentru a ajunge la o poziție corectă a credinței. Hristos Cel înviat nu a avut nevoie să Se arate Sinedriului, lui Irod, lui Pilat sau oricăror alți batjocoritori. Împărăția Sa „nu este din această lume” (Ioan 18:36), iar oamenii au suficiente dovezi pe care să-și bazeze credința.
Isus S-a arătat exact numărului potrivit de oameni după învierea Sa. Avem suficiente dovezi istorice pentru a crede adevărul, iar Dumnezeu cere credință (Evrei 11:6). „De aceea moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, pentru ca să fie prin har, și pentru ca făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea care are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor.” (Romani 4:16) Desigur, cunoașterea Scripturilor este extrem de importantă, dar tipul de „credință” care vine doar prin studiu, fără o convertire care să schimbe viața, poate fi doar o acceptare intelectuală, nu credința care aduce mântuirea. Adevărata credință în Hristos implică o anumită cunoaștere istorică, dar duce și la o viață schimbată, cu prezența Duhului Sfânt în inima omului. Isus a pronunțat o binecuvântare asupra celor care au credință: „Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut.” (Ioan 20:29)
English
De ce nu S-a arătat Isus mai multor oameni după învierea Sa?
