Întrebare
De ce a așteptat Isus treizeci de ani înainte de a-și începe slujirea?
Răspuns
Luca 3:23 îi informează pe cititori că „Isus avea aproape treizeci de ani când a început să învețe pe norod”. Istoricii biblici situează nașterea lui Isus Hristos între anii 6-4 î.Hr., iar începutul slujirii lui Ioan Botezătorul în jurul anului 28 d.Hr., ceea ce înseamnă că Isus avea cu puțin peste treizeci de ani când Și-a început slujirea publică.
În calitate de Mesia al evreilor, Isus era un descendent al regelui David din seminiția lui Iuda (Matei 1:1-17; 2:1-6). Conform legii și obiceiurilor evreiești antice, vârsta de treizeci de ani era considerată vârsta maturității depline, atât fizic, cât și mental, și potrivită pentru asumarea unor responsabilități de mare importanță: „David era în vârstă de treizeci de ani când s-a făcut împărat” (2 Samuel 5:4); „Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfățișat înaintea lui Faraon” (Geneza 41:46). Leviții evrei își începeau slujba preoțească la vârsta de treizeci de ani (Numeri 4:3, 23, 30, 35).
Ar fi rezonabil să presupunem că Isus Și-a început slujirea publică la vârsta de treizeci de ani pur și simplu pentru că acesta era momentul și scopul lui Dumnezeu (și, cu siguranță, așa a fost). Tot ceea ce a făcut Isus a fost în ascultare de voia și planul Tatălui Său (Ioan 4:34; Evrei 10:9). Cu toate acestea, o explicație practică atribuie începutul întârziat al slujirii Domnului nostru poziției Sale de rabin evreu. Treizeci de ani era, de asemenea, vârsta la care scribii și rabinii evrei erau considerați suficient de maturi pentru a-și începe slujba de învățători (van Oosterzee, J. J., Evanghelia după Luca: un comentariu exegetic și doctrinar, trad. de Lange, J. P., și Starbuck, C. C., Schaff, P., și Lange, J. P., ed., Wipf & Stock, 2007, p. 62).
Isus trebuia să aibă cel puțin treizeci de ani pentru ca experții în iudaism să-L considere un rabin autentic. Hristos era numit „Rabbi” de propriii Săi ucenici (Matei 26:25; Marcu 9:5; Ioan 1:49; 3:26; 4:31; 6:25; 20:16, NTR) și de urmașii lui Ioan Botezătorul (Ioan 1:38). El era considerat un învățător iudeu respectat. Chiar și Nicodim, un fariseu și membru al Sinedriului, L-a numit „Rabbi” și a recunoscut că Isus era „un Învățător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el” (Ioan 3:2). Dacă Domnul nostru Și-ar fi început slujirea înainte de a atinge vârsta acceptabilă și stabilită pentru preoți, cărturari și alți slujitori spirituali maturi, este probabil că atât oamenii de rând, cât și liderii religioși ai vremii Sale I-ar fi ignorat autoritatea.
Isus a așteptat treizeci de ani pentru a-Și începe slujirea publică de învățător, deoarece era timpul lui Dumnezeu – momentul crucial al întregii istorii era pregătit să se desfășoare (Ioan 1:31-33; 2 Corinteni 6:2). Isus ajunsese la vârsta maturității și a dezvoltării acceptabilă din punct de vedere cultural. Dumnezeu urma să-L reveleze acum pe „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29), și nicio barieră impusă de vârstă nu ar fi putut împiedica primirea învățăturilor lui Mesia.
English
De ce a așteptat Isus treizeci de ani înainte de a-și începe slujirea?
