Întrebare
Ce reprezintă mitul Cutiei Pandorei și care este legătura acestuia cu relatarea biblică a creației?
Răspuns
În mitologia greacă, Pandora a fost prima femeie de pe pământ. Zeus i-a dăruit o cutie și i-a spus să nu o deschidă. (În greaca originală, obiectul era un vas, dar cele două cuvinte sunt similare, și se pare că Erasmus l-a tradus greșit ca „cutie”, iar această denumire a rămas.) În interiorul cutiei se aflau toate necazurile lumii, inclusiv moartea, iar când Pandora a deschis-o, necazurile au scăpat pentru a bântui lumea. Zeus îi dăduse cutia în speranța că o va deschide, eliberând astfel necazurile în lume. Acesta a fost modul său de a aduce necazuri asupra lumii, întrucât Prometeu dăduse focul omenirii.
Povestea Cutiei Pandorei este o încercare de a explica de ce există necazuri în lume. Ea conține într-adevăr unele aspecte similare cu relatarea din Geneza 3, unde Dumnezeu ne spune cum au pătruns păcatul și moartea în lume.
În cele două povestiri, interdicția este similară. În ambele cazuri, ceea ce este interzis nu este ceva care, în sine, să fie un lucru teribil — deschiderea unei cutii și mâncarea unui fruct par a fi amândouă inofensive. La fel, o femeie este instigatoarea — Pandora a deschis cutia, iar Eva a mâncat fructul și apoi i-a dat și lui Adam, care a mâncat și el. În cele din urmă, în ambele povestiri, rezultatul acțiunii femeii este tot răul și suferința din lume. Din Cutia Pandorei a ieșit moartea, iar din neascultarea din Grădină au ieșit moartea și tot felul de suferințe (Geneza 3:16-19).
Cu toate acestea, există câteva diferențe între Cutia Pandorei și relatarea din Geneza despre cădere. În Geneza 3, Eva nu este considerată singura responsabilă. Deși ea pare să fi fost cea care a declanșat problema, soțul ei este considerat la fel de responsabil, iar în textele biblice ulterioare el este considerat principalul responsabil, în calitate de cap al familiei și al neamului omenesc (Romani 5:12). În povestea Cutiei Pandorei, vinovăția morală a Pandorei nu este subliniată — gestul ei a fost mai degrabă unul fizic — ea pur și simplu a lăsat teroarea să se scurgă din cutie prin deschiderea acesteia. În Geneza, aspectul moral este subliniat, iar ororile blestemului reprezintă răspunsul drept al lui Dumnezeu la păcat.
Poate cel mai important aspect este că natura divinității implicate este diferită. În Geneza avem un Creator atotputernic care Se ocupă de păcat, dar care oferă și iertare și izbăvire (Geneza 3:15). În povestea Cutiei Pandorei, Zeus este un zeu limitat și oarecum meschin, care îi dă Pandorei cutia pentru a încerca să-i pună în încurcătură pe oamenii de pe pământ. Dumnezeul Bibliei nu dorește ca oamenii să păcătuiască; zeul principal al grecilor întindea o capcană omenirii. Nu știm dacă oamenii din Grecia antică credeau că povestea Cutiei Pandorei este istorie literală, dar relatarea din Geneza este prezentată ca istorie reală în restul Scripturii.
Nu este neobișnuit ca multe culturi din întreaga lume să aibă povestiri oarecum paralele cu diverse relatări biblice privind creația sau potopul. Dacă relatarea din Geneza reflectă istorie literală (așa cum este tratată în întreaga Scriptură), atunci ne-am aștepta ca aceasta să dea naștere la tot felul de povești paralele pe măsură ce oamenii s-au despărțit și s-au răspândit în cele patru colțuri ale pământului (vezi Geneza 11:1-11). Deși multe culturi au schimbat sau au denaturat adevărul despre evenimentele istorice, un sâmbure de adevăr rămâne în legendele lor. Astăzi, misionarii creștini pot folosi adesea paralelele din poveștile populare ale culturilor pe care încearcă să le evanghelizeze pentru a le aduce oamenilor adevărul, care se găsește în Scriptură.
English
Ce reprezintă mitul Cutiei Pandorei și care este legătura acestuia cu relatarea biblică a creației?
