Întrebare
Cum l-a făcut cunoașterea binelui și răului pe om asemenea lui Dumnezeu (Geneza 3:22)?
Răspuns
Geneza 3:22 notează: "Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci." Dumnezeu vorbește în acest verset. Se pune întrebarea: cum, mai exact, cunoașterea binelui și a răului l-a făcut pe om asemenea lui Dumnezeu?
Adam și Eva știau deja, din punct de vedere intelectual, diferența dintre bine și rău datorită poruncii lui Dumnezeu de a nu mânca din fructul pomului. Ei știau că era bine să mănânce din acei pomi și că era rău să mănânce din acel pom. Cu toate acestea, atunci când au ales să nu asculte, au cunoscut răul din punct de vedere experiențial, deoarece ei înșiși au păcătuit împotriva lui Dumnezeu. În acel moment, ei au înțeles pe deplin atât binele, cât și răul. Dumnezeu, care știe totul, a înțeles deja natura răului. Atunci când Adam și Eva și-au pierdut inocența, și ei au înțeles natura răului din cauza prezenței sale foarte reale în ei. Ei au devenit "ca Dumnezeu" în sensul că acum au înțeles cum este răul cu adevărat.
Înșelăciunea șarpelui din Grădină a inclus un sâmbure de adevăr. Satan i-a spus Evei: "Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul." (Geneza 3:5) Ceea ce șarpele nu a spus a fost că cunoașterea răului va afecta relația lui Adam și a Evei cu Dumnezeu. Adevărurile pe jumătate pot fi la fel de înșelătoare ca minciunile în toată regula.
Era suficient ca oamenii să înțeleagă și să experimenteze binele, și mult bine le fusese dat (Geneza 1:31). Dar Adam și Eva au dorit mai multă cunoaștere și mai multă experiență, în detrimentul lor. Intrarea păcatului în lume a fost un blestem care a condus la pierderea părtășiei cu Dumnezeu și la alte judecăți asupra lui Adam și a Evei. Aceste judecăți au afectat întreaga omenire (Geneza 3:16-19). Doar în cele din urmă, când Dumnezeu va crea ceruri noi și un pământ nou, acest blestem va fi rupt. Apocalipsa 21:3-4 promite: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut." Apocalipsa 22:3 adaugă: "Nu va mai fi nimic vrednic de blestem."
Cunoașterea binelui și răului nu a fost un lucru pozitiv pentru Adam și Eva; în schimb, a servit ca intrare a păcatului în omenire. Acum, toți oamenii păcătuiesc și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23) și cu toții trăim sub blestemul dublu al păcatului și al morții (Romani 6:23). "Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…? Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!" (Romani 7:24-25; cf. Ioan 3:16; Efeseni 2:8-9)
English
Cum l-a făcut cunoașterea binelui și răului pe om asemenea lui Dumnezeu (Geneza 3:22)?
