Întrebare
Cum a murit Isus? Care a fost cauza exactă a morții lui Isus?
Răspuns
Răstignirea lui Isus Hristos este unul dintre cele mai semnificative evenimente din istoria omenirii, marcând momentul sacrificiului Său suprem pentru păcatele omenirii. Acest eveniment monumental nu este doar temelia creștinismului, ci și o mărturie a ascultării în credincioșie a lui Hristos față de Tatăl (Filipeni 2:8). Isus a murit prin crucificare, dar care a fost cauza exactă? Ce factori fizici au contribuit la moartea Sa?
Istoria morții lui Isus începe cu arestarea Sa în Grădina Ghetsimani. Conform Evangheliilor, Isus S-a dus să se roage în grădină după Cina cea de Taină, pe deplin conștient de trauma fizică pe care urma să o îndure. În Matei 26:39, Isus s-a rugat: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” (ESV) În ciuda agoniei iminente a lui Isus, El S-a supus voii Tatălui. Rugăciunea lui Isus a fost atât de intensă, încât „sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge care cădeau pe pământ” (Luca 22:44). Descrierea lui Luca privind agonia lui Isus sugerează o afecțiune medicală rară cunoscută sub numele de hematidroză, în care stresul extrem provoacă ruperea vaselor de sânge din glandele sudoripare.
După arestarea Sa în grădină, Isus a fost dus în fața unui tribunal iudeu, care L-a găsit vinovat de blasfemie. Apoi „unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L bată cu pumnii și să-I zică: "Prorocește!" Iar aprozii L-au primit în palme” (Marcu 14:65). Dimineața devreme, tribunalul iudeu L-a legat pe Isus și L-a predat lui Pilat, guvernatorul roman al provinciei (Marcu 15:1). Pilat L-a interogat pe Isus și L-a trimis la Irod, conducătorul Galileei, iar Irod L-a trimis imediat înapoi la Pilat. Așadar, după o noapte stresantă și fără somn, Isus a fost obligat să parcurgă pe jos mai mult de patru kilometri de la un proces la altul.
Pilat a hotărât că acuzațiile împotriva lui Isus erau nefondate și, ne găsind nicio vină în Isus, a încercat să-L elibereze (Ioan 19:4, 12). Cu toate acestea, mulțimea a cerut răstignirea Lui. Pilat a cedat presiunii și L-a biciuit pe Isus înainte de a-L preda pentru a fi răstignit (Ioan 19:1-16).
Biciuirea era o formă severă de pedeapsă, rezervată celor condamnați la moarte. Soldații romani foloseau un flagrum, un bici scurt format din mai multe curele de piele atașate de mici fragmente de metal, os sau plumb. Fiecare lovitură a flagrumului înfigea fragmentele ascuțite în piele. Pe măsură ce biciul era tras înapoi, acesta smulgea bucăți de carne, expunând mușchii și chiar oasele. Biciuirea acoperea spatele, fesele și picioarele, dar se putea extinde și la piept și stomac. Multe victime ale biciuirii intrau în șoc din cauza agoniei și a pierderii de sânge. Intenția era de a-L aduce pe Isus în pragul morții, slăbindu-L înainte de actul final al crucificării.
După biciuire, Isus a fost obligat să-Și poarte crucea până la locul execuției. Aceasta ar fi fost o povară imensă pentru Isus, care era deja slăbit de biciuire, de bătaia anterioară și de noaptea fără somn. Isus a căzut de mai multe ori sub greutatea crucii, așa că Simon din Cirene a fost obligat să-L ajute (Marcu 15:21). La ajungerea la Golgota, Isus a fost dezbrăcat de haine. Apoi a fost așezat pe pământ, cu traversa sub umeri. Soldații romani au bătut apoi cuie mari de fier, probabil de 12-18 cm lungime, prin încheieturile lui Isus. Cuiele au fost plasate în punctul în care încheietura se unește cu mâna, între oasele radius și ulna și oasele carpiene ale încheieturii. Această locație permitea cuielor să susțină greutatea corpului fără a sfâșia carnea. Înfingerea cuielor prin încheieturi asigura, de asemenea, lovirea nervului median, ducând la o afecțiune cunoscută sub numele de causalgie sau sindromul durerii regionale complexe. Causalgia se caracterizează printr-o durere severă de arsură în membru.
După ce I-au bătut cuiele în încheieturi pe traversă, soldații au ridicat traversa și au fixat-o de stâlpul vertical, numit stipe, deja poziționat în pământ. Picioarele lui Isus au fost apoi bătute în cuie de stipe. Acest lucru s-a făcut prin așezarea unui picior peste celălalt și înfingerea unui singur cui mare prin ambele picioare în lemn. Poziția picioarelor lui Isus L-a obligat să împingă în sus cuiul, pentru a respira. Acest gest provoca o durere chinuitoare la fiecare respirație.
Combinația dintre șoc, pierderea de sânge și incapacitatea de a respira era menită să ducă la o moarte lentă și agonizantă. Factorii care au contribuit la moartea lui Isus ar fi putut include asfixierea, insuficiența cardiacă și șocul hipovolemic. El a îndurat această tortură de neconceput timp de aproximativ șase ore. În acel moment, „Isus a strigat cu glas tare: "Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!" Și, când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul.” (Luca 23:46) Așa cum Isus îi învățase pe oameni mai devreme: „ Nimeni nu Mi-o ia [viața] cu sila, ci o dau Eu de la Mine.” (Ioan 10:18)
După ce Isus a murit, un soldat a confirmat moartea străpungându-I coasta cu o suliță. Atunci, „un jet de sânge și apă” a țâșnit din trupul Său (Ioan 19:34), indicând faptul că Isus murise într-adevăr din cauza traumatismului care I-a fost provocat.
Notă: Acest articol utilizează date din „On the Physical Death of Jesus Christ” (Despre moartea fizică a lui Isus Hristos) de William D. Edwards, W. J. Gabel și F. E. Hosmer, publicat în The Journal of the American Medical Association, 255(11), aprilie 1986, p. 1455-63.
English
Cum a murit Isus? Care a fost cauza exactă a morții lui Isus?
