Întrebare
Ce este cultura violului?
Răspuns
Termenul „cultura violului” se referă la un mediu în care atitudinile sociale predominante normalizează sau banalizează agresiunea și abuzul sexual. Istoria este plină de dovezi că civilizațiile umane în ansamblu au fost dominate de o cultură a violului. Violul este încă uneori mijlocul prin care armatele cuceritoare sau organizațiile teroriste își afișează victoriile. Indiferent dacă victima este bărbat sau femeie, violul are puterea de a umili și degrada o persoană într-un mod în care alte forme de abuz nu o fac. Violul încalcă acea parte foarte sacră a sexualității umane care a fost concepută de Dumnezeu pentru a fi o ofrandă privată de iubire către soț/soție (Marcu 10:7-8). Actul violului privează victima de demnitate și de respectul de sine, lăsând răni sufletești care persistă mult timp după ce corpul se vindecă. Ceea ce Dumnezeu intenționează pentru bine, Satan intenționează pentru rău, iar când Satan răstălmăcește și pervertește cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu, devastarea este copleșitoare.
În ultimii ani, termenul „cultura violului” a fost aplicat la ceea ce unii consideră a fi incidente tot mai frecvente de agresiune sexuală, urmate de răspunsuri apatice din partea forțelor de ordine și a societății în ansamblu. Deși atât violatorii, cât și victimele pot fi bărbați sau femei, utilizarea termenului „cultura violului” se concentrează de obicei pe problema unui bărbat care forțează o femeie să întrețină relații sexuale împotriva voinței ei. Într-o cultură a violului, valoarea unei femei și puritatea ei sunt considerate mărfuri care pot fi obținute de orice bărbat care le poate lua, fără teama de repercusiuni. În unele țări, cultura violului este considerată acceptabilă, iar orice femeie care susține că a fost violată este privită ca o răufăcătoare. Victima violului este adesea executată sau închisă pentru că a „ademenit” un bărbat. Acest tip de societate este în mod clar o „cultură a violului”.
Este cultura violului promovată în Statele Unite? Majoritatea oamenilor se declară indignați de cazurile de viol, însă pedepsele pentru viol nu par să fie suficient de severe pentru a împiedica producerea acestuia. Titlurile din presă relatează atât de multe povești despre tineri altfel respectabili care violează femei și fete, încât chiar și cei care sunt îngroziți de această idee pot deveni insensibili la ea. Situația este complicată de acuzațiile false formulate de femei împotriva bărbaților nevinovați; astfel de acuzații false zguduie sensibilitățile și plantează o sămânță de îndoială pentru data viitoare când va fi raportat un viol.
La fel ca în majoritatea cazurilor de degradare umană, începuturile unei culturi a violului pot fi atribuite respingerii lui Dumnezeu de către omenire. Romani 1:18-32 descrie spirala descendentă în care intrăm atunci când omenirea ridică pumnul împotriva lui Dumnezeu și își definește propriul cod moral în funcție de poftele sale. Versetele 21-22 evidențiază problema din care izvorăsc toate păcatele: „... fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit.” Chiar și acum două mii de ani, când a fost scrisă Epistola către Romani, oamenii negau existența adevăratului Dumnezeu și se închinau unui dumnezeu creat de ei înșiși. Realitatea existenței lui Dumnezeu era și este de necontestat, dar, în loc să se închine Lui, omenirea „Îl reinventează”.
Vedem spirala descendentă din Romani 1 întâmplându-se în cultura noastră de astăzi. Cuvântul „Dumnezeu” este acceptabil social în aproape toate sferele, deoarece a ajuns să însemne orice vrem noi să însemne. Cu toate acestea, Numele lui Isus este considerat diviziv și intolerant (1 Corinteni 1:18). Cuvinte precum pocăință, păcat și predare sunt rareori auzite – sau chiar predicate. Consecința unei astfel de autoadorări este o societate care are un strat subțire de religiozitate, dar fără fundament moral. La fel ca în zilele Vechiului Testament, fiecare face ceea ce este drept în ochii lui (Judecători 17:6; cf. Proverbele 21:2). Când fiecare persoană decide singură ce este acceptabil, rezultatul este haosul, anarhia și răul neîngrădit. Civilizațiile moderne, inclusiv Statele Unite, alunecă rapid în acest abis.
Respingerea lui Dumnezeu ne orbește și față de valoarea vieții umane. Această devalorizare se vede în „cultura avortului”, apărată cu atâta vehemență în arena publică. Când viața umană este redusă la o marfă, indivizii devin puțin mai mult decât obiecte pe care le putem folosi sau arunca în funcție de nevoile noastre personale. Când un bărbat cu această mentalitate vede o femeie vulnerabilă pe care o poate folosi pentru satisfacerea sexuală, prioritatea lui principală este să se satisfacă pe sine. A doua lui prioritate poate fi evitarea consecințelor. Dacă poate obține satisfacție personală fără să fie pedepsit, ia tot ceea ce poate. Conștiința lui a fost de mult timp însemnată cu fierul înroșit și poate viola, abuza și viola fără remușcări morale (Romani 1:24). Nu toți bărbații cu această mentalitate vor viola femei, pentru că au ales priorități diferite. Dar motivația este aceeași: eu sunt propriul meu zeu și ar trebui să am tot ceea ce vreau, dacă pot să o fac fără consecințe negative.
Un alt factor care poate contribui la o cultură a violului este sexualitatea evidentă care saturează lumea noastră. Din diverse mijloace de informare în masă, de pe internet și din conversațiile noastre, cultura modernă este inundată de sexualitate. Sexul a devenit un zeu, iar adoratorii săi nu se sfiesc să-i aducă laude. Orice este permis dacă se întâmplă între adulți care și-au dat consimțământul. Acest tip de graniță vagă nu are semne care să avertizeze asupra pericolului, iar cei care adoră sexul se trezesc adesea prinși într-o închisoare pe care nu și-au dorit-o niciodată. Ceea ce Dumnezeu a conceput ca parte a vieții conjugale a devenit regele întregii vieți, reducându-i adesea pe supușii săi la cerșetori și sclavi.
Pornografia este un alt factor care contribuie la cultura violului. Este aproape inevitabilă și își exercită propria putere în desensibilizarea și dezumanizarea sexualității. Pornografia creează apetituri care nu pot fi satisfăcute prin expresia sănătoasă a căsătoriei. Victimele sale se trezesc cu dorințe insațiabile care le demoralizează din ce în ce mai mult, până când ajung în titlurile ziarelor ca unul dintre acei „tineri altfel respectabili” care au făcut ceva de neimaginat. În mod ironic, multe persoane care condamnă cultura violului condamnă și reglementarea materialelor sexuale explicite. Chiar și programele de televiziune difuzate la orele de maximă audiență prezintă acum tipuri de vulgarități care, cu doar câțiva ani în urmă, ar fi stârnit indignarea publică. Apetitul pentru degradarea sexuală afectează fiecare aspect al vieții și contribuie la crearea unei culturi care prezintă femeile, copiii și persoanele nevinovate ca obiecte sexuale.
Un alt factor în discuția despre cultura violului este stilul de viață imoral din punct de vedere sexual al americanului obișnuit. Este ușor să denunți cu superioritate existența unei culturi a violului, dar nu este atât de ușor să recunoști contribuția proprie la aceasta. Societatea transmite un mesaj contradictoriu: „Ar trebui să fiu liber să-mi etalez sexualitatea în orice mod doresc și să fac sex oricând vreau, dar toți ceilalți trebuie să răspundă la provocarea mea în modul pe care îl aleg eu, în orice moment doresc eu.” Uneori, aceleași persoane care cer dreptul de a se înjosi public sunt indignate când alții răspund în moduri deplorabile. Nu este greu de înțeles cum violul devine mai frecvent într-o societate în care sexul este o întâlnire obișnuită.
O cultură a violului va prevala ori de câte ori oamenii sfidează standardele morale ale lui Dumnezeu și își creează propriile standarde. Pentru a determina dacă o societate se îndreaptă spre o cultură a violului, ar trebui puse câteva întrebări importante:
– Dacă o civilizație insistă să celebreze perversiunile sexuale de tot felul, este ea capabilă să mențină o cultură morală sigură?
– Poate o cultură care își afișează deschis „drepturile” de a fi imorală din punct de vedere sexual să creeze respect pentru orice limite sexuale?
– Poate o societate care neagă însăși existența unui Creator să considere în același timp ființele umane ca fiind intrinsec valoroase și demne de respect?
– Dacă fiecare persoană este într-adevăr propriul său zeu, atunci violul este într-adevăr greșit? Cine decide moralitatea oricărei acțiuni?
Galateni 6:7 ne avertizează ce se întâmplă când îndepărtăm autoritatea lui Dumnezeu din valorile, obiectivele și legile noastre: „Nu vă înșelați: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.» Ce seamănă omul, aceea va și secera.” Și o societate culege ceea ce seamănă. Cultura violului nu este propagată de un popor creștin și evlavios. Ea nu este ignorată de cei care se țin strâns de standardele biblice. O cultură a violului este lăsată să prindă rădăcini și să crească atunci când oamenii care pretind că o urăsc sunt, de fapt, unii dintre cei care contribuie la alimentarea ei.
English
Ce este cultura violului?
