Întrebare
Cum ar trebui să reacționeze creștinii la cultura anulării?
Răspuns
Cultura anulării este atitudinea socială modernă conform căreia discursurile sau comportamentele controversate trebuie pedepsite prin umilire publică, reducere la tăcere, boicotare, concediere, falimentare, eliminare de pe platforme etc. Rezultatul este că influența, prezența și/sau reputația infractorului sunt „anulate”.
Este corect ca denunțătorii să dezvăluie corupția și ilegalitățile sau ca femeile abuzate să se manifeste, să-și confrunte agresorul și să se asigure că acesta este tras la răspundere. Dar cultura anulării merge mult mai departe, stabilind noi reguli pentru a riposta împotriva discursurilor, comportamentelor sau chiar a gândurilor care au fost prejudecate ca fiind „ofensive” sau chiar pur și simplu controversate. În cultura anulării, oamenii pot fi ostracizați, reputația lor poate fi pătată și cariera lor ruinată, chiar dacă nu au încălcat nicio lege și nu s-au angajat în niciun comportament rău intenționat.
Cultura anulării este rezultatul a două alte lucruri la fel de periculoase: corectitudinea politică și postmodernismul. Corectitudinea politică este încercarea de a minimiza ofensele sociale și instituționale prin controlul discursului (și, prin urmare, al gândirii), forțând utilizarea anumitor cuvinte și interzicând alte cuvinte. Postmodernismul afirmă că toate afirmațiile despre adevăr sunt subiective. Adevărul devine o chestiune de preferință, iar „toleranța” este promovată ca o valoare supremă. Cu toate acestea, cu cât o cultură devine mai „tolerantă”, cu atât este mai intolerantă față de oricine este perceput ca fiind intolerant. Oamenii considerați „intoleranți” sau potențial ofensatori trebuie să fie reduși la tăcere – iar cultura anulării este rezultatul.
Cultura anulării este asociată cu mai multe probleme care pot fi abordate din punct de vedere biblic:
1) Cultura anulării este pripită. Se acordă puțină atenție procesului echitabil, iar în locul acestuia se manifestă indignare imediată și judecăți pripite. Controversa este alimentată de informații parțiale, adesea părtinitoare. Biblia poruncește: „Cumpănește cărarea pașilor tăi” (Proverbele 4:26, BTF2015), iar noi trebuie să „trăim ]ntr-un mod înțelept” (Tit 2:12, BVA) Gândirea irațională și mentalitatea mulțimii nu au loc în viața creștinului.
2) Cultura anulării este răutăcioasă. Disprețul virulent al mulțimii care susține anularea este adesea șocant de urât. Alegerea unei persoane pentru „anulare” pare a fi echivalentă cu declararea acelei persoane demne de ură, iar odată cu aceasta vine și permisiunea de a o calomnia. În contrast cu promovarea răutății culturii anulării, Isus ne poruncește: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” (Luca 6:27-28) Vorbirea noastră ar trebui să fie „ cu har, dreasă cu sare” (Coloseni 4:6). Vorbirea răutăcioasă, obscenă sau plină de ură nu are loc în viața creștinului.
3) Cultura anulării este critică. Cei care s-au autoproclamat apărători ai discursului „acceptabil” au depus eforturi mari pentru a găsi materiale pe baza cărora să-i anuleze pe alții. Oameni și-au pierdut locurile de muncă din cauza unor articole scrise acum trei decenii, glume spuse în tinerețe, literatură clasică citită cu voce tare și editoriale contrare publicate. Nu există loc pentru nonconformism sau libertatea de exprimare. Dacă poliția limbajului ar fi judecată după propriile standarde severe, câți dintre ei ar rămâne neanulați? Scriptura ne avertizează împotriva judecării ipocrite și fariseice (Matei 7:1). Ipocrizia sau spiritul critic și hipercritic nu au loc în viața creștinului.
4) Cultura anulării este neiertătoare. Cazurile din trecut de discursuri sau acțiuni nepotrivite sau jignitoare, indiferent cât de vechi sunt, nu pot fi iertate în cultura anulării. Odată ce o persoană este anulată, nu există nicio modalitate de a o readuce în grațiile societății – nu există milă. Nu există nicio șansă de mântuire. Reabilitarea și restaurarea nu sunt scopul, și nici învățarea din propriile greșeli. Scopul este să denigrezi, să defăimezi și să calomniezi. Biblia ne îndreaptă spre pocăință și ne poruncește să ne iertăm unii pe alții: „Îngăduiți-vă unii pe alții, și dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.” (Coloseni 3:13) O atitudine neiertătoare și lipsită de iubire nu are loc în viața creștinului.
În mijlocul culturii anulării, trebuie să ne folosim cuvintele cu înțelepciune. Credincioșii trebuie să „[caute] neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea” (1 Timotei 6:11). Trebuie ca „spunând adevărul în dragoste, să creştem în toate privinţele în El, Care este capul, Hristos” (Efeseni 4:15, NTLR). Și trebuie să continuăm să respingem ura și să-i iubim pe ceilalți, chiar și pe dușmanii noștri (1 Ioan 4:7; Matei 5:43-48).
Cultura anulării îi consideră pe cei cu care majoritatea oamenilor nu sunt de acord ca fiind irecuperabili și demni de ură. Cultura creștină nu consideră pe nimeni irecuperabil. Pocăința și schimbarea sunt întotdeauna posibile, iar iertarea este disponibilă. Cultura creștină nu consideră pe nimeni ca fiind obiectul urii. Dragostea lui Dumnezeu este întotdeauna disponibilă. Nu există cauze pierdute.
English
Cum ar trebui să reacționeze creștinii la cultura anulării?
