Cum ar trebui creștinul să privească politica?


Întrebare: Cum ar trebui creștinul să privească politica?

Răspuns:
Dacă e un lucru care să stârnească o dispută spontană, dacă nu chiar o ceartă deschisă, e discuția pe temă politică – chiar între credincioși. Ca urmași ai lui Cristos, care ar trebui să fie atitudinea noastră și implicarea în politică? S-a afirmat că „religia și politica nu pot sta laolaltă". Dar chiar este acest lucru adevărat? Putem avea puncte de vedere politice în afara gândirii credinței creștine? Răspunsul este nu, nu putem. Biblia ne oferă două adevăruri referitoare la poziția noastră vizavi de politică și guvernare.

Primul adevăr este că voia lui Dumnezeu pătrunde și preia fiecare aspect al vieții. Voia lui Dumnezeu e cea care are întâietate în fața oricărui lucru și a oricărei persoane (Matei 6.33). Planurile și scopurile lui Dumnezeu sunt stabilite și voia Lui e de neîncălcat. Ceea ce Și-a propus va duce la împlinire și niciun guvern nu poate împiedica voia Lui (Daniel 4 34-35). În fapt, Dumnezeu este Cel care „răstoarnă și pune pe împărați" (Daniel 2.21), pentru că „Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor [și] o dă cui Îi place" (Daniel 4.17). O înțelegere clară a acestui adevăr ne va ajuta să vedem că politica e pur și simplu o metodă pe care Dumnezeu o folosește ca să-Și împlinească voia. Chiar dacă oamenii răi abuzează de puterea lor politică, folosind-o înspre rău, Dumnezeu o folosește înspre bine, făcând ca „toate lucrurile [să lucreze] împreună spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor care sunt chemați după planul Său" (Romani 8.28).

În al doilea rând, trebuie să înțelegem faptul că guvernul nostru nu ne poate salva! Numai Dumnezeu poate. Nu citim niciunde în Noul Testament despre Isus sau despre vreunul dintre apostoli că au investit timp sau energie învățându-i pe credincioși cum să reformeze lumea păgână de practicile ei idolatre, imorale și corupte prin intermediul guvernului. Apostolii nu i-au chemat niciodată pe credincioși să dea dovadă de nesupunere civilă, ca protest față de legile nedrepte sau de sistemul brutal al Imperiului Roman. În schimb, apostolii le-au poruncit creștinilor din primul secol, la fel ca nouă astăzi, să vestească Evanghelia și să trăiască o viață care să dovedească în mod clar puterea transformatoare a Evangheliei.

Fără îndoială, responsabilitatea noastră față de guvern este să ascultăm legile și să fim cetățeni buni (Romani 13.1-2). Dumnezeu a stabilit toate formele de autoritate, și a făcut acest lucru în beneficiul nostru, „să-i laude pe cei care fac bine" (1 Petru 2.13-15). În Romani 13.1-8, Pavel ne spune că guvernul are responsabilitatea să domnească cu autoritate peste noi – sperăm că spre bine – să strângă impozite și să mențină pacea. Atunci când ne putem face auzit glasul și ne putem alege conducătorii, trebuie să ne exercităm acest drept votându-i pe aceia ale căror puncte de vedere se apropie cel mai mult de ale noastre.

Una dintre înșelătoriile cele mai mari ale lui Satan este că ne putem pune nădejdea pentru moralitate culturală și trăire evlavioasă în politicieni și în oficialii guvernamentali. Speranța schimbării unei națiuni nu se va găsi în clasa conducătoare a niciunei țări. Biserica comite o eroare dacă crede că e slujba politicienilor să susțină, să promoveze și să apere adevărurile biblice și valorile creștine.

Scopul unic, dat de Dumnezeu Bisericii nu stă în activismul politic. Niciunde în Scriptură nu primim indicația să ne investim energia, timpul și banii în afaceri guvernamentale. Misiunea noastră nu stă în a schimba națiunea prin reformă politică, ci în a schimba inimi prin Cuvântul lui Dumnezeu. Când credincioșii cred că creșterea lor și influența lui Cristos pot fi cumva aliniate cu politica guvernului, ei corup misiunea Bisericii. Mandatul nostru de creștini este să răspândim Evanghelia lui Cristos și să predicăm împotriva păcatelor din vremea noastră. Numai atunci când inima oamenilor dintr-o cultură e schimbată de Cristos, acea cultură începe să reflecte acea schimbare.

Credincioșii din toate timpurile au trăit și chiar au prosperat sub guverne împotrivitoare, represive, păgâne. Acest lucru a fost adevărat în special cu privire la credincioșii din primul veac care, sub regimuri politice nemiloase, și-au menținut credința în ciuda unui imens stres cultural. Aceştia au înțeles că ei, nu guvernele lor, sunt lumina lumii și sarea pământului. Ei au aderat la învățătura lui Pavel de a asculta de autoritățile lor guvernamentale și chiar să le cinstească, să le respecte și să se roage pentru ele (Romani 13.1-8). Și mai important, au înțeles că, în calitate de credincioși, speranța lor se află în protecția care vine doar din partea lui Dumnezeu. Același lucru e adevărat și pentru noi astăzi. Când urmăm învățăturile Scripturii, devenim lumina lumii, așa cum a vrut Dumnezeu să fim (Matei 5.16).

Entitățile politice nu sunt salvatorul lumii. Salvarea pentru toată omenirea a fost manifestată în Isus Cristos. Dumnezeu a știut că lumea noastră avea nevoie de salvare cu mult înainte să fi fost înființat vreun guvern național. El a demonstrat lumii că răscumpărarea nu se poate realiza prin puterea omului, prin forța lui economică, prin puterea lui militară sau prin politicile lui. Pacea minții, mulțumirea, speranța și bucuria – și salvarea omenirii – sunt realizate numai prin lucrarea credinței, a dragostei și a harului a Domnului Isus Cristos.

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
Cum ar trebui creștinul să privească politica?