Întrebare
Când ar trebui un creștin să încerce să corecteze un alt creștin?
Răspuns
Acesta poate fi un subiect delicat. Este înțelept să petrecem mai întâi timp în rugăciune, pentru a ne verifica motivația și pentru a cere îndrumare. Există momente în care creștinii sunt chemați să "vorbească" sau să încerce să-l corecteze pe un alt creștin. Presupunând că vorbim despre o problemă de păcat din viața unui credincios, motivul și intenția noastră ar trebui să fie întotdeauna aceea de a-i aduce pocăință și restaurare fratelui sau surorii rătăcite în Hristos.
În primul rând, atitudinea noastră este foarte importantă. "Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos." (Efeseni 4:32) Atunci suntem mai capabili să fim "credincioși adevărului, în dragoste" (Efeseni 4:15). În epistola sa către Galateni, Pavel a avut un avertisment similar cu privire la atitudine: "Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu." (Galateni 6:1) Aici vedem că cei care sunt "spirituali", adică umblând în Duhul Sfânt în credință și ascultare, ar trebui să restaureze cu blândețe pe cineva care este în păcat, fiind mereu conștienți de cât de ușor putem fi cu toții ispitiți de Satan, care vrea să prindă pe toată lumea în capcanele sale.
Biblia prescrie procedura de confruntare a unui frate sau a unei surori care păcătuiește într-un pasaj amplu despre disciplinarea bisericească: "Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; și, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș." (Matei 18:15-17) Din nou, aceasta este procedura pentru confruntarea unui frate păcătos, nu a cuiva al cărui comportament simți că trebuie modificat în vreun fel sau a cuiva care doar te irită sau te enervează.
Într-o altă ordine de idei, unul dintre cele mai des citate versete este: "Nu judecați, ca să nu fiți judecați." (Matei 7:1) Scos din context, versetul a fost folosit pentru a justifica în mod incorect faptul că nu trebuie să se ia niciodată poziție în legătură cu nimic care ar necesita o judecată. Mai degrabă, versetul se referă la tipurile de judecată ipocrită, auto-îndreptățită și nedreaptă, în special atunci când cel care confruntă este vinovat de același păcat ca cel care este confruntat.
Așadar, când ar trebui creștinii să vorbească sau să încerce să corecteze un alt creștin? Atunci când am vorbit mai întâi cu Domnul, avem o atitudine de supunere și preocupare pentru cealaltă persoană și suntem hotărâți să urmăm procedurile descrise în Cuvântul Său pentru o astfel de situație.
English
Când ar trebui un creștin să încerce să corecteze un alt creștin?
